Câteva cuvinte...

A venit iar timpul...momentul după furtuna vieții din an,sau liniștea de dinaintea furtunii a următorului an....acest sfârșit de an cu magia lui și cu frisonul abia perceptibil al întâmpinării un nou an în care nimeni nu știe ce-l așteaptă.M-am întors pe acest blog pentru a mai scrie câteva rânduri.Este un loc în care mai recitesc din postările mele mai vechi,dar și de a trece în revistă ce au mai scris și alți bloggeri din lista mea.De fiecare dată intru în marea dilemă,aceea de a elimina blogul,pentru că nu mai am ce spune,eu personal,dar teama de a pierde scrierile altora care sigur nu mai scriu ca altă dată dar pot să mai recitesc din articolele acestora mai vechi,mă oprește din această pornire furibundă uneori..În fine,am zis că nu am mare lucru de spus..pe cine ar mai interesa ce fac eu,ce gândesc eu,un anonim printre milioanele de anonimi,peste care timpul trece nemilos iar viitorul se ingustează pe zi ce trece.Rămân doar visurile fiecăruia, unele neâmplinite altele împlinite poate pe acea sintagmă cunoscută de avertisment ,”ai grija ce-ti dorești că ți s-ar putea împlini”.În mod cert fac parte dintre aceștia din urmă,dar punctul comun al tuturor este găsirea sau regăsirea liniștii din noi prin acordarea ambientului necesar acesteia.Crăciunul este fericit pentru unii,nefericit pentru alții,dar în zona asta balcanică încă dăinuie.Cam atît..și așa am scris prea mult.evident că imaginea atașată acestei postări,sugerează mai mult decât aș spune eu(ce avem,sau ce ne-am dori să avem).. Mulțumesc!