Primăvară...retro:)

    
      Un fulger spintecă cerul în prag de răsărit de soare...un tunet se aude în depărtare..simultan un tren sună la trecere de barieră..aerul cald al dimineţii ,deodată se răcoreşte sub ropotul unei ploi repezi..ascult în semitrezie această orchestră a naturii şi mă trezesc de-a binelea ,când telefonul sună strident în casă..Alerg cu sufletul strâns,gândind ce veşti mă mai aşteaptă..sigur nu prea bune..vine o vreme în care soarele din suflet este mai mereu umbrit de norii vremurilor tumultoase..De la un timp,zici că plouă numai cu veşti triste,ba nu ştiu cine a murit,ba nu ştiu care s-a îmbolnăvit,stresul contaminează pe oricine,fie tânăr fie vârstnic,iar viaţa trece cu viteza sunetului.Ridic receptorul..din fericire este greşeală..răsuflu uşurată..
     Ploaia s-a oprit,soarele a răsărit şi,cum ieri am avut o discuţie cu o cunoştinţă cu mult mai în vârstă decât mine,care povestea nostalgică despre anii tinereţii ei,la vrema când asculta muzică la un patefon,...mi-am amintit că am prin bibliotecă nişte discuri vechi cu muzică apusă,dar cu anumite melodii care se mai difuzează şi acum,însă din păcate nu am la ce să le ascult..pikup-ul la care le puneam,a dispărut de mult din casă..Mă gândesc să i le dăruiesc acesteia,dacă mai are dispoziţia să le şi asculte..Era tehnologiei digitale este în floare..fiecare generaţie are descoperirea ei..mă întreb,oare peste o sută de ani,ce va mai fi?..Mă întorc la ale mele.Nu ştiu cum îmi va fi ziua de azi..nici cea de mâine..de mult nu-mi mai fac iluzii că tot ce îmi planific voi şi realiza..asta deoarece forţa nevăzută a vieţii,are planurile  şi raţinea ei,pe care a mea raţiune nu o înţelege..Dixit!