miercuri, 26 octombrie 2016

Lume..,toamnă..,frunze..,vorbe și iar vorbe........



  
    
       Lumea-i plină de vorbe.Multe vorbe spuse în vânt.Multe vorbe precum frunzele de toamnă moarte ce cad pe pământ.Vorbe și iar vorbe....,certitudini mai puțin....una dintre celebrele vorbe spune”nu aduce anul ,ce aduce ceasul”Sigur cu excepția acelui ceas în care moartea devine inprevizibilă,mai toate ceasurile se fac simțite în ani...din păcate mie nu mi-a adus niciodată ceasul nimic.Totul a fost un șir lung de întâmplări cu final previzibil care îmi roade viața asemeni unui vierme ce termină un măr prin interior.Nu am avut surprize de infarct,nu am atins nirvana speranțelor ci mai tot timpul am fost nevoită să mă lovesc de eisbergul destinului în toată călătoria mea prin valurile vieții.Am avut mereu o barcă de salvare dar care nu mă scotea la țărm ci doar mă urca pe alt titanic pentru ca la anumite perioade să dau de același bloc de gheață ascuns pentru a o lua de la început.Acum sunt la momentul în care plutesc în derivă pe apele vieții,impunându-mi să nu mai lupt pentru nimic.Privesc,asist lumea din colțul meu și aștept.Aștept,uneori cu răbdare,alteori cu anxietate ce planuri mai are viața cu mine.
 
            Constat însă  că totul se mișcă în jurul banului.Banul a devenit zeul nevăzut care se joacă cu oamenii precum copii cu păpușile.Pe unii oameni îi răsfață cu abundență pe alții îi aruncă la colț și tot așa în fiecare zi.Doar că ceea ce însă mă intrigă este că de când mă știu nu am întâlnit atâta văicăreală din partea celor cu care intersectez,în privința banilor.Fie că sunt oameni care au un venit de câteva milioane de lei(și care sunt cei mai întemeiați să se vaite),fie că sunt alții cu depozite de miliarde sau câștiguri de milioane,toți din trei vorbe se vaită că nu au bani.Sigur cei din urmă de teamă să nu le ceri ceva.Probabil există un curent insuflat cumva de undeva din univers,atingând în primul rând atitudinea guvernelor lumii(nu mai vorbesc de cel al țării noastre)care propagă pe toate liniile că în nici un domeniu nu sunt bani îndeajuns.Îngrijorare maximă pentru îmbătrânirea planetei ,mai ales pentru susținerea celor de vârsta a treia care, ce să vezi ,se încăpățânează să respire aerul acestei planete până spre suta de ani,taman când guvernele nu au bani și vor(și o fac în anumite împrejurări)ca omul să nu prindă mai mulți ani de odihnă primind pensie degeaba.

      Am urmărit un documentar pe un canal francez,în care elita elvețiană se arăta îngrijorată că peste ceva timp nu vor mai putea susține bugetul de pensii.Întrebat de un reporter,care ar fi soluțiile,a dat doar trei din care cea mai sustenabilă ar fi ca ”oamenii în vârstă să aibă decența să moară”cât mai repede.Un avertisment care mi-a dat fiori ,gândind cum că regimul hitlerist nu a murit ci continuă sub o altă formă,vizând alte victime de a căror existență nu este necesară.Iar viața jucăușe își alege supraviețuitorii după principiul spartan,cel slab și bolnav trebuie să dispară.La polul opus,oamenii se iubesc,se înmulțesc și apoi își strigă drama neputinței în fața destinului dar cel mai des în fața celor pe care îi aleg în speranța de o viață lungă și prosperă.Moartea,moartea rămâne un mister de nedezlegat dar în același timp de ocolit cât mai mult cu putință.
 
    Trăiește-ți clipa!,așa sună celebra vorbă filosofică, vorbă de care mulți pământeni nu au cunoștință,ei oricum fără voie își trăiesc clipa, întrucât nu au habar ce le va aduce ziua de mâine și,nu ,nu se așteaptă la surprize plăcute ci stau cu teroare că nu au surse de venit din ce să trăiască,cu ce să-și crească copii sau să întrețină o casă la limita decenței.Sunt alții care așteaptă suferinzi pe patul de spital sau cel propriu să moară din clipă în clipă.Alții care sigur se distrează azi ptr.că mâine au de întâmpinat cine știe ce executare din partea autorităților și desigur alții care abia așteaptă să treacă ziua de azi ptr.că mâine au siguranța unei certitudini de mult planificate.
     
         Nu este nevoie de indicații înțelepte gen”carpen diem”..viața însăși ne obligă să trăim clipa,o clipă pentru care uneori tragem ponoase alteori culegem lauri,dar și laurii se ofilesc într-o zi, deoarece  vine valul din urmă care-și trăiește și el clipa și șterge tot ce-i iese în cale că doar are și el clipa lui de victorie sau eșec dar cu speranțe ca și ceilalți că vor moșteni pământul.
    Afară-i toamnă ruginie,copacii plâng tăcut golindu-și trunchiul,iar frunzele gonesc împinse de nemilosul vânt pe caldarâmul străzii   spre lumea neștiută strivite de bocancii trecători sau îngropate în noroiul străzii.O lume moare,o alta se va naște,dar vorbele continuă,pe aceeași scenă cu alți actori.        

sâmbătă, 15 octombrie 2016

La dietă....


    Am intrat la o dietă scurtă de slăbire ,dar nu prea sunt sigură că o și pot susține până la termen.
Vecina de deasupra apartamentului meu fiind o gospodină desăvârșită ,iar face ceva la cuptor.Vine o aromă de prăjitură de casă năucitoare.pas să mai fac ceva....mușc dintr-un măr zemos,citesc o carte dar nici gand să mă  concentrez....simțul olfactiv încearcă să-mi schimbe traiectoria.Adică să-mi anulez dieta.Nu o voi abandona!... ,nu că nu aș ceda ci pt.că nu am ce-mi trebuie iar să merg să cumpăr devine un efort destul de mare pt.mine dacă azi mi-am propus să nu fac nimic.Deci să ne concentrăm.Nu se poate!... vine un miros de omletă cu ceapă amețitor.Offf!..bine că nu am ceapă în casă,mai ales verde cum e bună la omletă.
     În fine  îmi iau gândul...trecem la ceva mai pragmatic.Las cartea din mână pentru că între timp mi-amintesc cum că am promis cuiva să-i dau o carte de citit,dar pe care din întâmplare se pare că am dat-o cuiva sau mi-a subtilizat-o cineva la curățenia din primăvară,că nu mai dau de ea neam.Am ”scanat”de vreo trei ori la rând cotorul cărților din  bibliotecă ,doar doar o voi regăsi.Nimic!Așa mi se întâmplă când vreau să scap de lucruri din casă.Pentru că locuiesc la un apartament din vremuri apuse unde spațiul nu a fost conceput decât strict pt.o viață simplă  și munca tovarășilor care clădesc o societate multilateral dezvoltată...Nu, că înebunesc!..... intră pe fereastră miros de friptură,bănuiesc cum că pregătește una cu sos de roșii și usturoi că aroma acesteia pătrunde până-n mijlocul camerei...
   Gata,deja știu meniul complet de azi al vecinei.Ca să nu cedez totuși tentațiilor,mă concentrez pe soarta acestei femei dar și pe a majorității oamenilor ajunși la vârsta a treia.
   Doamna de mai sus,are venerabilă vârstă de 80 de ani.De statură mignonă și foarte sprintenă ptr.povara anilor ce-i duce,impresionează prin capacitaea de a trece peste greutățile vieții ,fără să se vaite fără să se plângă.O cunosc de aproape zece ani de când m-am mutat aici.Nu stă decât lunile de vară împreună cu soțul,iarna pleacă în capitală.Apartamentul este deosebit de curat și mobilat cu mult gust.Sigur că anii tinereții nu și i-a irosit în van.Atât ea cât și soțul ei au învăţat,au muncit ,au ocupat funcții importante și au ieșit la pensie senini şi preocupaţi de a-şi petrece restul vieții împlinindu-şi visurile (majoritate utopice)prin care se crede că la pensie se trăieşte paradisul iar preocuparea principală este de a vizita lumea şi de a fi mereu fericit.
    Ceea ce nimeni nu înțelege însă,este că viața (într-adevăr bine a zis cine a zis), pentru unii este mumă,ptr.alții ciumă.Și din păcate cam pt.puțini este mumă şi ptr.majoritate, ciumă.După cum spuneam familia despre care vorbesc a avut o viață de invidiat.Însă de cum au ieșit la pensie ,firul binelui s-a rupt.Un accident vascular al soţului a întrerupt visul ce părea împlinit.
   Viața acestei femei a luat o întorsătură dramatică.Sunt aproape douăzeci de ani deja,de când cu eforturi supraomenești,ține boala soțului ei în frâu,cu episoade în care acesta cade la pat,cu perpetue vizite la spitale și pe la medici,cu stresul și alergătura încolo și încoace ptr.întreținerea gospodăriei.O admir f.mult și simt mereu un gol în suflet când mă gândesc cum că finalul previzibil va veni şi un capitol de viaţă se va încheia după atât de mult zbucium şi speranţe deşarte în a învinge boala,un alt blestem pe capul omului afară de bătrâneţe şi de moarte pe care trebuie să le înfruntăm..
 Din păcate savanții au descoperit medicamente care să prelungească viața,dar mai bine inventau soluții care să ușureze durerile crunte de dinaintea morții fiecăruia așa fel încât să nu devenim povară pt.cei sănătoși si să sfârșim în liniște și pace,din moment ce ne naștem cu condamnarea la moarte pe piept.
  Miresmele s-au estompat,eu servesc alt măr din fructiera de porţelan albastru(ura!..,dieta continuă..) şi mă întorc la lectura întreruptă şi la viaţa mea simplă de zi cu zi.
   
         

mesaj

toate articolele postate sunt inspiraţie şi creaţie proprie.. de aceea e bine să nu plagiaţi şi ,dacă totuşi o faceţi,adăugaţi vă rog o trimitere la sursă..nu am să invoc drepturile de autor,deoarece eu cred în justiţia divină şi nu în cea umană:).. imaginile însă sunt luate de pe net,iar cele cu drepturi de autor au înscrise pe ele situl respectiv..pe această cale mulţumesc mult tuturor creatorilor acestora..
-

Totalul afișărilor de pagină

Image du Blog joliscoeurs.centerblog.net
Source : joliscoeurs.centerblog.net sur centerblog.