miercuri, 26 octombrie 2016

Lume..,toamnă..,frunze..,vorbe și iar vorbe........



  
    
       Lumea-i plină de vorbe.Multe vorbe spuse în vânt.Multe vorbe precum frunzele de toamnă moarte ce cad pe pământ.Vorbe și iar vorbe....,certitudini mai puțin....una dintre celebrele vorbe spune”nu aduce anul ,ce aduce ceasul”Sigur cu excepția acelui ceas în care moartea devine inprevizibilă,mai toate ceasurile se fac simțite în ani...din păcate mie nu mi-a adus niciodată ceasul nimic.Totul a fost un șir lung de întâmplări cu final previzibil care îmi roade viața asemeni unui vierme ce termină un măr prin interior.Nu am avut surprize de infarct,nu am atins nirvana speranțelor ci mai tot timpul am fost nevoită să mă lovesc de eisbergul destinului în toată călătoria mea prin valurile vieții.Am avut mereu o barcă de salvare dar care nu mă scotea la țărm ci doar mă urca pe alt titanic pentru ca la anumite perioade să dau de același bloc de gheață ascuns pentru a o lua de la început.Acum sunt la momentul în care plutesc în derivă pe apele vieții,impunându-mi să nu mai lupt pentru nimic.Privesc,asist lumea din colțul meu și aștept.Aștept,uneori cu răbdare,alteori cu anxietate ce planuri mai are viața cu mine.
 
            Constat însă  că totul se mișcă în jurul banului.Banul a devenit zeul nevăzut care se joacă cu oamenii precum copii cu păpușile.Pe unii oameni îi răsfață cu abundență pe alții îi aruncă la colț și tot așa în fiecare zi.Doar că ceea ce însă mă intrigă este că de când mă știu nu am întâlnit atâta văicăreală din partea celor cu care intersectez,în privința banilor.Fie că sunt oameni care au un venit de câteva milioane de lei(și care sunt cei mai întemeiați să se vaite),fie că sunt alții cu depozite de miliarde sau câștiguri de milioane,toți din trei vorbe se vaită că nu au bani.Sigur cei din urmă de teamă să nu le ceri ceva.Probabil există un curent insuflat cumva de undeva din univers,atingând în primul rând atitudinea guvernelor lumii(nu mai vorbesc de cel al țării noastre)care propagă pe toate liniile că în nici un domeniu nu sunt bani îndeajuns.Îngrijorare maximă pentru îmbătrânirea planetei ,mai ales pentru susținerea celor de vârsta a treia care, ce să vezi ,se încăpățânează să respire aerul acestei planete până spre suta de ani,taman când guvernele nu au bani și vor(și o fac în anumite împrejurări)ca omul să nu prindă mai mulți ani de odihnă primind pensie degeaba.

      Am urmărit un documentar pe un canal francez,în care elita elvețiană se arăta îngrijorată că peste ceva timp nu vor mai putea susține bugetul de pensii.Întrebat de un reporter,care ar fi soluțiile,a dat doar trei din care cea mai sustenabilă ar fi ca ”oamenii în vârstă să aibă decența să moară”cât mai repede.Un avertisment care mi-a dat fiori ,gândind cum că regimul hitlerist nu a murit ci continuă sub o altă formă,vizând alte victime de a căror existență nu este necesară.Iar viața jucăușe își alege supraviețuitorii după principiul spartan,cel slab și bolnav trebuie să dispară.La polul opus,oamenii se iubesc,se înmulțesc și apoi își strigă drama neputinței în fața destinului dar cel mai des în fața celor pe care îi aleg în speranța de o viață lungă și prosperă.Moartea,moartea rămâne un mister de nedezlegat dar în același timp de ocolit cât mai mult cu putință.
 
    Trăiește-ți clipa!,așa sună celebra vorbă filosofică, vorbă de care mulți pământeni nu au cunoștință,ei oricum fără voie își trăiesc clipa, întrucât nu au habar ce le va aduce ziua de mâine și,nu ,nu se așteaptă la surprize plăcute ci stau cu teroare că nu au surse de venit din ce să trăiască,cu ce să-și crească copii sau să întrețină o casă la limita decenței.Sunt alții care așteaptă suferinzi pe patul de spital sau cel propriu să moară din clipă în clipă.Alții care sigur se distrează azi ptr.că mâine au de întâmpinat cine știe ce executare din partea autorităților și desigur alții care abia așteaptă să treacă ziua de azi ptr.că mâine au siguranța unei certitudini de mult planificate.
     
         Nu este nevoie de indicații înțelepte gen”carpen diem”..viața însăși ne obligă să trăim clipa,o clipă pentru care uneori tragem ponoase alteori culegem lauri,dar și laurii se ofilesc într-o zi, deoarece  vine valul din urmă care-și trăiește și el clipa și șterge tot ce-i iese în cale că doar are și el clipa lui de victorie sau eșec dar cu speranțe ca și ceilalți că vor moșteni pământul.
    Afară-i toamnă ruginie,copacii plâng tăcut golindu-și trunchiul,iar frunzele gonesc împinse de nemilosul vânt pe caldarâmul străzii   spre lumea neștiută strivite de bocancii trecători sau îngropate în noroiul străzii.O lume moare,o alta se va naște,dar vorbele continuă,pe aceeași scenă cu alți actori.        

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

mesaj

toate articolele postate sunt inspiraţie şi creaţie proprie.. de aceea e bine să nu plagiaţi şi ,dacă totuşi o faceţi,adăugaţi vă rog o trimitere la sursă..nu am să invoc drepturile de autor,deoarece eu cred în justiţia divină şi nu în cea umană:).. imaginile însă sunt luate de pe net,iar cele cu drepturi de autor au înscrise pe ele situl respectiv..pe această cale mulţumesc mult tuturor creatorilor acestora..
-

Totalul afișărilor de pagină

Image du Blog joliscoeurs.centerblog.net
Source : joliscoeurs.centerblog.net sur centerblog.