miercuri, 9 decembrie 2015

răsfoind pagini de jurnal...



    De foarte multe ori am avut intenția să-mi radiez blogul.Dar datorită a două dintre multele și marile mele defecte și anume faptul că sunt o sentimentală dar și lașă,am renunțat.Lașitatea rămâne totuși  discutabilă,deoarece mă las în voia ei uneori din rațiune,ptr.că dacă studiez momentele în care am vrut să o înving făcând pe curajoasa,de fiece dată am pierdut..Mă rog, aspectul de față nu ar implica cine știe ce pierdere d.p.m.d.v. de aceea intenția rămâne încă în suspans.   
      Problema este că am uneori o dorință inexplicabilă de a-mi păstra toate gândurile care-mi trec prin cap.Aș vrea să nu pierd nimic din ce, acest mister al minții mi-l oferă secundă de secundă.Nu cred că sunt singura ființă care s-a întrebat,de ce atunci când nu vorbim cu cineva,vorbim în gând.Sunt milioane de cuvinte care îmi trec zilnic prin cap,unele le țin minte altele nu.Degeaba mă forțez să aduc înapoi gânduri despre ceva sau cineva care prin trecerea sa imaginară prin minte mi-a oferit o revelație.Nici vorbă de așa ceva,uitarea înghite tot.De foarte multe ori în noapte mintea devine lucidă și îmi scriu pagini întregi de roman,trec de la ficțiune la realitate,judec,mă judec,dau verdicte fac planuri,îmi doresc să le scriu pe ecran sau caiete,dar ochii obosiți de ziua lungă care le solicită privirea,refuză a se trezi și atunci încerc să-mi colectez ”creația ”în a o reproduce a doua zi.
                       

       Nu ai să vezi!...,ori rămân frânturi de gânduri ,ori nimic, de zici că cineva a șters o tablă precum la școală și abandonez a-mi nota ce în noapte mi se dovedea ceva genial de memorat.La fel ca și  visele de noapte care se duc în neant precum au venit.Pe unele le țin minte doar ptr.ceva secunde dis de dimineață,asemeni unui rezumat de proză,pe altele le uit de cum m-am trezit.Am încercat cândva să fac un jurnal al acestor năluci nocturne și peste timp le-am recitit:Senzația a fost de uimire,deoarece cu toate interpretările oculte sau științifice care se fac citite de mine pe unde găsesc,am constat că  mereu am fost pe dinafara semnificațiilor,totul fiind fără sens,prin urmare am șters tot și am renunțat a le mai băga de seamă.
        Cam aceeași senzație o am uneori și cu acest blog, mai ales  când răsfoiesc prin el recitind postări și mai mult datorită serviciului google de cuantificare și sortare a postărilor pe paginile cărora unii cititori poposesc aleatoriu și dau de scrieri din anii precedenti,că eu nu mai am răbdare să-mi recitesc absolut tot ceea ce am scris.Chiar mi se pare fără sens ceva ce am trăit la un timp și faptul că am încercat să imortalizez acele momente.
      Sunt clipe expirate, gânduri reprimate și până la final nimic nou sub soare,omenirea este un tot unitar ,diferența este că fiecare om se consideră unic.


         Spunea cineva ca în viață să faci în așa fel  încât să nu ajungi vreodată să spui,”îmi pare rău”.Este greu de a te conforma acestui subiect.Se știe că mare parte dintre noi ne naștem cu anumite limite.Partea rea sau poate bună este că;1).dintre aceștia fac parte și eu,2).planeta este populată de mai mult de 80% de astfel de oameni.Procentul evident l-am estimat din partea de limită a minții de care dispun.Problema este că puțini recunosc că fac parte dintre cei  limitați.Făcând filosofia de trei simplă a prostiei,să trec la etalarea limitelor mele.Prostia nu doare, spunea cineva (sigur pe prost,că pe altul îl lovește greu) prin urmare nu înțeleg de ce mă doare pe mine?.Am constat de multe ori când recapitulând momente din viață(cazul de față pagini de blog pesonal) în care  m-am exprimat cumva crezându-mă la momentul respectiv teribil de deșteaptă(lasă că în infatuarea interioară mă credeam genială), să constat apoi,că am dat la greu cu bâta în baltă cum se spune...pentru că printre altele, am la purtător o lipsa crasă de diplomație  în comunicare.

                               


          Comunicarea este puntea de legătură între suflete.Comunicarea este cea care te ridică,sau cea care te aruncă în gropile cele mai adânci ale vieții.Pot spune că multe gropi am ”pupat” la viața mea din cauza lipsei de inspirație într-un dialog.Degeaba îmi sclipea mie mintea după aceea,gândind că trebuia să spun asta sau asta,impresia s-a format,distanța s-a instalat iar eu a trebuit să cotesc pe alt drum.Este și asta o lecție de viață pe care oricât mi-aș însuși-o nu o pot trece niciodată.Pentru că înșiruirea de defecte personale continuă cu dorința de a fi perfectă în tot ce fac.Rezultatul?..Am devenit o perfectă în imperfecțiune.Asta se vede în momentul în care nu te mai caută nimeni.Chiar și o perioadă temporară.Că o legătură poate se reface peste timp,nu înseamnă că ești și apreciat,e mai mult ca sigur o conjunctură de viață când în lipsa a ceva mai bun rămâi disponibil.

        Dar evident cf.legilor universale totuși mai există și,resemnarea.Vrei nu vrei, mergi mai departe gândind că următoarea dată, nu vei mai face  greșeli și dacă le vei face nu-i nimic;Dumnezeu în marea lui bunătate nemărginită și-a creat o grădină fără limite,prin care te poți plimba nestingherit,cf.sintagmei, ”mare-i grădina lui dumnezeu”.
     Prin urmare, plec iar la plimbare!:)  



2 comentarii:

  1. Ai multe postări frumoase și ar fi păcat să le stergi.
    Și aceasta e scrisă frumos, deși ești exagerat de critică cu tine. Si nedreaptă, asta-i sigur!
    Oamenii te iubesc fără să se gândească la toate aceste chichițe pe care le-ai insirat mai sus. Fiindcă intregul care ești are mult farmec.
    Ești un om bun si frumos la suflet, Ry, oricât ai vrea tu să contesti aceste calități.
    Timpul, insă, nu ne permite să mai socializăm ca inainte.
    Eu, insă, te am in blogroll si vin deseori cu drag pe aici, chiar dacă nu am timpul să comentez de fiecare dată. Ne leagă amintiri frumoase și povesti care au multe in comun.
    Te rog, nu renunța! Mergi mai departe cu incredere și bucură-te de privilegiul de a scrie pentu tine, chiar dacă postezi public.

    Te imbrățișez!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. :)
      Generoasă ca întotdeauna!
      Mulţumesc!
      Draga mea,vine o vreme când nu mai contează nimic.O vreme în care dacă eşti supus constant şi consecutiv unor eşecuri,e greu să mai crezi în tine.Nu mai contează dacă te mai iubeşte cineva.Contează să-ţi recunoşti limitele.De aici şi autocritica mai sus formulată.
      Cât despre blog...Offf!Poate nimic nu regret mai mult decât momentul în care sub un impuls nedefinit am intrat în acest spaţiu necunoscut care sufleteşte m-a strivit.
      Pentru că nu suport și nu am suportat vreodată să fac ceva fără sens în viața asta.Și nici să merg pe un drum care nu duce nicăieri precum străduțele înfundate.


      Blue,au trecut opt ani de când ne-am intersectat pe aici.Opt ani în care fii sigură că nu am uitat nimic din conversaţiile noastre nici cele on line nici off line.
      Te am mereu în suflet!;)
      .Acum câţiva ani blogul era o platformă de comunicare redutabilă,dar facebookul,instagram, whatsapp, mai nou wowapp,a mutat într-o altă dimensiune relaţiile.Blogul a devenit o platformă interesanată doar ptr.personalităţi sau profesionişti.Cam asta e!
      Acum desigur rămâne privilegiul de a-mi scrie mie,după cum bine zici,dar ştii cum e,dacă nu împarţi cu cineva o bucurie,un privilegiu,în suflet rămâne doar un gol.

      Te îmbrăţişez şi eu cu tot sufletul meu şi sincer regret că nici tu nu ai păstrat la vedere cel puţin tot ce ai scris de-a lungul vremii.Faţă de mine ai nişte scrieri foarte valoroase.Sper că nu le-ai şters şi că vei face ceva practic mult mai mult decât să rămână nişte scrieri prin sertar prăfuit de timp.Succes în tot ce faci şi nu în ultimul rând,
      Să fii iubită!:)

      Ștergere

mesaj

toate articolele postate sunt inspiraţie şi creaţie proprie.. de aceea e bine să nu plagiaţi şi ,dacă totuşi o faceţi,adăugaţi vă rog o trimitere la sursă..nu am să invoc drepturile de autor,deoarece eu cred în justiţia divină şi nu în cea umană:).. imaginile însă sunt luate de pe net,iar cele cu drepturi de autor au înscrise pe ele situl respectiv..pe această cale mulţumesc mult tuturor creatorilor acestora..
-

Totalul afișărilor de pagină

Image du Blog joliscoeurs.centerblog.net
Source : joliscoeurs.centerblog.net sur centerblog.