joi, 15 ianuarie 2015

Eminescu



                                                  Vreme trece, vreme vine,
                                                 Toate-s vechi şi nouă toate;
                                                      Ce e rău şi ce e bine
                                                  Tu te-ntreabă şi socoate;
                                                  Nu spera şi nu ai teamă,
                                                  Ce e val ca valul trece;
                                            De te-ndeamnă, de te cheamă,
                                                  Tu rămâi la toate rece.

                                                 Multe trec pe dinainte,
                                                   In auz ne sună multe,
                                                   Cine ţine toate minte
                                                   Şi ar sta să le asculte?...
                                                    Tu aşează-te deoparte,
                                                     Regăsindu-te pe tine,
                                                  Când cu zgomote deşarte
                                                   Vreme trece, vreme vine.

                                                    Nici încline a ei limbă
                                                   Recea cumpăn-a gândirii
                                                  Înspre clipa ce se schimbă
                                                     Pentru masca fericirii,
                                                 Ce din moartea ei se naşte
                                                      Şi o clipă ţine poate;
                                                     Pentru cine o cunoaşte
                                                 Toate-s vechi şi nouă toate.

                                                       Privitor ca la teatru
                                                   Tu în lume să te-nchipui:
                                                    Joace unul şi pe patru,
                                                 Totuşi tu ghici-vei chipu-i,
                                                  Şi de plânge, de se ceartă,
                                                    Tu în colţ petreci în tine
                                                   Şi-nţelegi din a lor artă
                                                     Ce e rău şi ce e bine.

                                                   Viitorul şi trecutul
                                                 Sunt a filei două feţe,
                                               Vede-n capăt începutul
                                                Cine ştie să le-nveţe;
                                               Tot ce-a fost ori o să fie
                                             În prezent le-avem pe toate,
                                               Dar de-a lor zădărnicie
                                                Te întreabă şi socoate.

                                                Căci aceloraşi mijloace
                                                 Se supun câte există,
                                              Şi de mii de ani încoace
                                             Lumea-i veselă şi tristă;
                                            Alte măşti, aceeaşi piesă,
                                              Alte guri, aceeaşi gamă,
                                                Amăgit atât de-adese
                                               Nu spera şi nu ai teamă.

                                              Nu spera când vezi mişeii
                                               La izbândă făcând punte,
                                                 Te-or întrece nătărăii,
                                               De ai fi cu stea în frunte;
                                             Teamă n-ai, căta-vor iarăşi
                                                Între dânşii să se plece,
                                               Nu te prinde lor tovarăş:
                                               Ce e val, ca valul trece.

                                               Cu un cântec de sirenă,
                                             Lumea-ntinde lucii mreje;
                                         Ca să schimbe-actorii-n scenă,
                                             Te momeşte în vârteje;
                                           Tu pe-alături te strecoară,
                                          Nu băga nici chiar de seamă,
                                                Din cărarea ta afară
                                         De te-ndeamnă, de te cheamă.

                                           De te-ating, să feri în laturi,
                                            De hulesc, să taci din gură;
                                           Ce mai vrei cu-a tale sfaturi,
                                                Dacă ştii a lor măsură;
                                                Zică toţi ce vor să zică,
                                            Treacă-n lume cine-o trece;
                                             Ca să nu-ndrăgeşti nimică,
                                                Tu rămâi la toate rece.

                                                Tu rămâi la toate rece,
                                         De te-ndeamnă, de te cheamă;
                                                Ce e val, ca valul trece,
                                                Nu spera şi nu ai teamă;
                                                 Te întreabă şi socoate
                                                  Ce e rău şi ce e bine;
                                             Toate-s vechi şi nouă toate:
                                                Vreme trece, vreme vine. 

 (Glosa-Mihai Eminescu-decembrie 1883)

La cât de actuale sunt aceste versuri,din care se desprinde ideea că nici după 132 de ani de la scrierea acestora,nu a schimbat cu nimic firea omenească,nu pot decât să-l parafrazez pe Delavrancea şi să spun atât:Eminescu nu a fost al strămoşilor,nu a fost al meu şi nici al vostru,ci a urmaşilor urmaşilor voştri şi a urmaşilor urmaşilor voştri în veacul vecilor,amin....dixit!


                       

vineri, 2 ianuarie 2015

An nou....


S-a mai dus un an.Revelionul a trecut si el lasand in urma lui tone de confeti si milioane de artificii care pt.cateva clipe au eclipsat stelele cerului de iarna.Sperantele au urcat la cer pentru ca îngerii sa ia și ei aminte la misiunea ce o au de îndeplinit pentru fiecare .Au mai rămas  două zile de relaxare după care va  începe vacarmul zilelor golite de poleiala brazilor împodobiți și a luminițelor artificiale urmând escaladarea Golgotei.Acum depinde de fiecare de cum va ști să-și poarte crucea.Bineînțeles la cumpana anilor nu am ocolit obiceiul de a servi o felie de tort si un pahar de sampanie in a serba evenimentul.Pană la urmă am lăsat principiile de-o parte și la indemnul celor apropiati m-am gândit să-mi pun totuși o dorință.Mi-am dat seama însă ca nu am doar o singura dorinta ci atat de multe incat nu le pot aduna si comprima intr-una singura așa că am inceput să mi le spun in sir indian.Astfel că habar nu am care dintre ele a prins fix 12 noaptea astfel incat sa verific veridicitatea superstitiei.În fine,vorba cuiva,trecutul l-am văzut,prezentul îl văd,iar viitorul îl voi vedea.Cam acestea ar fi gandurile mele de început de an.



mesaj

toate articolele postate sunt inspiraţie şi creaţie proprie.. de aceea e bine să nu plagiaţi şi ,dacă totuşi o faceţi,adăugaţi vă rog o trimitere la sursă..nu am să invoc drepturile de autor,deoarece eu cred în justiţia divină şi nu în cea umană:).. imaginile însă sunt luate de pe net,iar cele cu drepturi de autor au înscrise pe ele situl respectiv..pe această cale mulţumesc mult tuturor creatorilor acestora..
-

Totalul afișărilor de pagină

Image du Blog joliscoeurs.centerblog.net
Source : joliscoeurs.centerblog.net sur centerblog.