luni, 30 noiembrie 2015

În amintire!...


  
      Mai sunt cîteva zile și fac trei ani de când..de cand traiesc din, și ,cu o anume amintire.Trei ani de cand metaforic a trebuit sa merg pe o sarma imaginara si sa fac eforturi mari în a-mi mentine echilibrul.Trei ani de cand am inteles foarte multe si,nu am inteles nimic.Doar atât,cum că, acel, nu aduce anul ce aduce ceasul,este o realitate atat de dură incât ma intreb la ce bun mai trebuie si acel, a fi?.În tot acest timp am mers pe cursul vieții așa cum fiecare om o face după ce trece printr-o dramă,fie că pierde pe cineva drag fie că eșuează în fața unui obstacol.Pentru că ăsta ar fi sensul vieții,să/ți duci crucea mai departe cât îți este scris și evident să fie cât mai grea.
      Pentru că,(părerea mea),cineva sus este atent să nu care cumva să faci așa fel încât să-ți transformi o cruce grea în una mai ușoară.Am încercat și eu în acești trei ani să-mi duc existența ca și când nimic nu s-ar fi întâmplat,să-mi reiau profesia la care renunțasem cu mulți ani înainte de dramă în scopul de a salva o viață,dar tot ce am clădit eu s-a transformat într-o dună de nisip și praful s-a ales de proiectele mele de speranțele mele.O perioadă am avut iluzia că mă mă redresez,chiar am reușit ceva timp, dar destinul meu nu are răbdare,nu este pe felia doleanțelor mele și asemeni unui magician ,la un semn făcut din bagheta magică, m-a adus din nou la un punct zero existential.
    Sincer am cam obosit cu acest repetitio al destinului care exact cand cred ca am facut ceva pasi înainte,ma trezesc aruncată inapoi de la un punct din care am pornit.Am senzatia ca  traiesc un permanet prezent al unui veşnic trecut și că m-am născut o amintire,trăiesc mai multe amintiri și indiferent cât de lung drum voi mai avea de parcurs pe viitor,ținta este spre lumea amintirilor din care am venit.Pentru  că din momentul în care venim pe lume intrăm în lumea amintirilor, când începe numărătoarea inversă..mai întâi părinții și rudele te trec în cartea amintirilor când în anumite ocazii încep comentarii de genul;”îți amintești cum arăta pe când era bebe în primele zile de după ce s-a născut, sau, cum  era la trei ani,zece, douăzeci,mai târziu la maturitate de către amici,care îți vânează fiecare schimbare a fizicului, comparându-te cu vremurile în care făceai cunoștință,etc, etc...Firesc, am și eu în suflet o carte de amintiri,cu toți cei intersectați în filele destinului meu,dar și cu persoana mea ,iar la anumiți timpi răsfoiesc paginile aducâdu-mi în imagine și în prezent chipuri care nu mai sunt pe lume,sau sunt departe de mine,vorbe,momente pe care mi le-ași dori prezente și câte și mai câte...Concluzie!?..

        Toţi suntem amintiri,toţi purtam cu noi amintiri,oare si pământul este o amintire?

         

duminică, 12 aprilie 2015

sarbatori pascale...


       Nu poți trăi din amintiri,dar evident că nu poți fugi de regrete.Mereu mă întorc în timp și-mi spun retoric,dacă aș fi știut ce va fi ,altfel aș fi acționat în anumite direcții.Se pare că destinul meu însă și-a lăsat  semnul de carte de culoarea doliului la anul în care viața mea s-a schimbat iar pentru mine noțiunea de viitor a încetat să mai existe.M-am limitat la activitatea profesională ,la lupta pentru supraviețuire,la grija pentru cei rămași încă lângă mine și evident la reprimarea visurilor născute la un alt timp la o altă vreme când altfel percepeam viața.Privesc de multe ori în gol și încerc să înțeleg cu ce scop se întâmplă atâtea lucruri în viața unui om,mai ales cele neprevăzute.Gândesc la acest zid care se află în fața mea zi de zi ,un zid nevăzut dar atât de opac prin care sub nici o formă nu pot ghici ce anume se întâmplă a doua zi.
           Azi este zi mare,Paștele.Pentru mine o zi ca oricare.Sigur cu respectarea decentă a ritualului prin care ouăle se colorează,se cumpără cozonaci gata făcuți asezonând atmosfera casei cu aerul proaspăt de curățenie ceva mai superficială anul acesta, datorită vremii care anunța crăciunul mai degrabă decât această sărbătoare de primăvară.Azi voi merge mai întâi la cimitir apoi la părinți.Așa am obișnuit de trei ani încoace   pentru că așa am simțit să fac,deși lumea abia peste o săptămână merge ptr.a serba paștele morților.Eu voi lipsi ca de fiece dată întrucât sunt plecată din localitate.Au mai rămas niște telefoane să dau ptr.banalele urări pascale după ce ieri am trimis sms-uri către vechi prieteni chiar dacă puțini rămași, totuși f.prețioși cărora le port recunoștință veșnică. 
               Distanța dintre noi,nu este și nu a fost niciodată un impediment și nici nu s-a pliat vreodată pe sintagma,”ochii care nu se văd se uită”.De altfel nu cred și nici nu am crezut vreodată în această expresie pe care mulți o invocă în loc de scuză că au uitat sau uită pe cineva cu care a împărțit cândva o felie din pâinea neagră a sorții.Nici în iubire nu-i valabilă acolo unde există iubire adevărată și respect reciproc.Soțul meu a lipsit prin natura serviciului ani de zile de lângă mine,dar acest lucru ne-a apropiat și mai mult pentru că dumnezeu așa a lăsat să fii aproape de oameni și la bine și la greu.Am scris câteva rânduri pentru a nu trece cu vederea consemnarea unei așa importante sărbători și cum blogul până la urmă este a doua casă de suflet a mea,era păcat să nu-i dau puțină importanță.Iar cu acest prilej doresc trecătorilor mei cititori, sărbători fericite,încărcate de bucurii lumină și multă iubire.
                       Paște fericit!





luni, 16 martie 2015

Timp pierdut....


       Aerul rece dar proaspăt de primăvară pătrunde în casă concomitent cu o pală de vânt ce flutură draperia.Draperie trezită din amorţeala din iarnă când datorită gerului ,fereastra a stat mai mult închisă.Cu paşi uşori se apropie şi prima mare sărbătoare din an şi cu ea evident planuri de curăţănie şi de ceva cât de mici schimbări prin casă.De la un timp nu mă mai atrage să mai scriu pe blog şi mă bucur că încep uşor uşor să mă detaşez de virtual, drept urmare intru f. puţin timp pe aici.Citesc pe fugă de prin lista mea de blogroll,am tendinţa să mai scriu câte ceva dar abandonez după ce observ că mare parte din  trăirile mele coincid cu ale altora şi, dacă tot văd că alţii scriu mai inteligibil şi mai aparte subiecte comune pe care întâmplător le trăim, ce rost ar avea să mai insist şi eu pe aceeaşi temă.M-am axat pe vizionare la greu de filme şi documentare.
     Zapez tv neobosit şi mă amuz de ştirile care curg asemeni unui fluviu cu acţiunile instituţiilor ce nu mai contenesc cu arestările.Deja am senzaţia că a fi arestat a devent un trend şi uşor uşor se va instala o altă nouă viziune românescă pe principiul ;dacă toţi fac puşcărie fie că au furat azi un ou iar alţii un bou,de ce nu ar profita fiecare de moment şi ...care pe care.Asistând la tot acest spectacol care nu foloseşte la nimic,din moment ce imensele sume furate şi vehiculate sunt pe principiul"prinde orbul,scoate ochii",mă întreb retoric desigur,oare într-adevăr funcţionează justiţia divină sau dracii între ei se încaieră pe banii lor?.Am o speranță vagă,că dacă ar fi ceva în legătură cu dracul vom scăpa şi de ochiul acestuia,[că tot se spune că banii-s ochiul dracului] și atunci într-adevăr justiția va fi divină şi nu de vină.
          Weekendul acesta mi s-a consumat pe două mari falii.Sâmbătă când ,după ce am aspirat ,şters praful şi ceva ordine prin rafturi am pus şi rufele la spălat,după nici o jumătate de oră maşina a început să facă un zgomot de ziceai că a intrat un tanc în casă,după care  s-a blocat şi asemeni unui catâr s-a încăpăţânat să mai meargă.Evident ziua mi s-a stricat pe principiul ştiut a lui Murphi,"tot ce începe bine se termină rău "aşa că după o oră timp în care am încercat să fac pe meşterul,fără succes de altfel,m-am ocupat de telefoane în a găsi un meseriaş.După prânz cu greu am găsit pe unul,i-am spus ce defecţiune reclam, iar omul m-a asigurat că se rezolvă.Prevăzătoare am întrebat totuşi cât costă,iar când a dat verdictul m-am siderat,jumătate cât o maşină nouă.
           Am abandonat înţelegera şi ,cealaltă jumătate a zilei am intrat pe tot felul de situri pe tema maşinilor de spălat.Ziua a trecut,nu am rezolvat nimic,iar duminică,pauză.Toată ziua am urmărit filme în special comedii şi unele de societate.Este şi acest aspect un fel de a pierde timpul.Când mă gândesc la cât de scurtă este viaţa şi  la cât timp se pierde fără rost nemaipunând la socoteală şi orele de somn,constat că fiecare dintre noi îşi trăieşte cu adevărat viaţa doar un sfert din anii care ne sunt daţi.Dar "carpe diem "nu se dezminte nici peste timp deşi zău chiar urmând acest sfat tot rămân o sumedenie de clipe irosite fără rost.Ce motivaţie să fie oare şi în acest aspect?Desigur doar Dumnezeu ştie!Oricum bine că a venit primăvara şi nu am intrat în nici o astenie de gen cu toate că tonalitatea sorţii mele urmează acelaş ritm de ani şi ani de zile.


vineri, 2 ianuarie 2015

An nou....


S-a mai dus un an.Revelionul a trecut si el lasand in urma lui tone de confeti si milioane de artificii care pt.cateva clipe au eclipsat stelele cerului de iarna.Sperantele au urcat la cer pentru ca îngerii sa ia și ei aminte la misiunea ce o au de îndeplinit pentru fiecare .Au mai rămas  două zile de relaxare după care va  începe vacarmul zilelor golite de poleiala brazilor împodobiți și a luminițelor artificiale urmând escaladarea Golgotei.Acum depinde de fiecare de cum va ști să-și poarte crucea.Bineînțeles la cumpana anilor nu am ocolit obiceiul de a servi o felie de tort si un pahar de sampanie in a serba evenimentul.Pană la urmă am lăsat principiile de-o parte și la indemnul celor apropiati m-am gândit să-mi pun totuși o dorință.Mi-am dat seama însă ca nu am doar o singura dorinta ci atat de multe incat nu le pot aduna si comprima intr-una singura așa că am inceput să mi le spun in sir indian.Astfel că habar nu am care dintre ele a prins fix 12 noaptea astfel incat sa verific veridicitatea superstitiei.În fine,vorba cuiva,trecutul l-am văzut,prezentul îl văd,iar viitorul îl voi vedea.Cam acestea ar fi gandurile mele de început de an.



mesaj

toate articolele postate sunt inspiraţie şi creaţie proprie.. de aceea e bine să nu plagiaţi şi ,dacă totuşi o faceţi,adăugaţi vă rog o trimitere la sursă..nu am să invoc drepturile de autor,deoarece eu cred în justiţia divină şi nu în cea umană:).. imaginile însă sunt luate de pe net,iar cele cu drepturi de autor au înscrise pe ele situl respectiv..pe această cale mulţumesc mult tuturor creatorilor acestora..
-

Totalul afișărilor de pagină

Image du Blog joliscoeurs.centerblog.net
Source : joliscoeurs.centerblog.net sur centerblog.