duminică, 5 octombrie 2014

când amintirile dor...

                    

 azi neavând treabă  prea multă,mi-am propus să fac ordine  în gânduri şi în blog  ...şi în loc să-mi păstrez atitudinea rece cu care mă pornisem să elimin tot ce poate fi eliminat de pe "retina" creierului, m-am trezit deodată că fără să chem fără să doresc s-a deschis seiful cu amintiri.....şi asemeni unui film proiectat pe un ecran s-au derulat toate întâmplările mele din ultimii ani care au devenit atât de vii încât m-am tot întrebat dacă eu am trăit ce am trăit sau ,este doar rezultatul unui scenariu pus la punct de vreun regizor celest,unde personajul principal sunt şi am fost eu....afundată în albastrul toamnei mele,cu umbre ale trecutului cu raze de lumină estompate în negrul de noapte al sorţii ce fosta-mi scrisă am recitit postări ale blogului şi publicate şi ascunse .......şi-n amestec de cuvinte,de flashuri ale vieţii pe care am trăit-o,m-am afundat în nostalgie,terminată cu melancolie pentru că toamna nu este toamnă dacă nu-şi asezonează plecatul păsărilor călătoare şi desfrunzirea copacilor cu aceste stări metaforice pe care ni le transmite...şi pentru că nu am reuşit să fac pe plac minţii m-am retras in adancul oceanului din fiinta mea,locul unde nimic nu mai contează...."Noi suntem ca un cântec, nu credeţi? Un cântec nu se poate cânta niciodată de la sfârşit spre început. Trebuie să-l cânţi totdeauna îndreptându-te spre sfârşit",spunea marele Octavian Paler...da,zic si eu,asa este ,un cantec dar depinde si de melodie,şi de mesajul pe care-l are,dar mai ales cat si cum intelege fiecare...
p.s.sigur clipul nu are legătură cu postarea(poate doar imaginea similară sufletului meu)..mie-mi place melodia,exact cum spuneam mai sus..muzica fiind o limbă universală evident cum că fiecare înţelege ce vrea,sau ce poate....
                   
            

                    

10 comentarii:

  1. Să știi că și cele mai zguduitoare șuvoaie de lacrimi pentru cei plecați (fie din lumea asta, fie doar de lângă noi) aduc cu ele, pe lângă durere, izbăviri. Îți cunosc tipul acesta de momente, am trecut și mai trec prin ele. Dar, spre exemplu, zilele astea am experimentat cele mai acute dureri și totodată cele mai surprinzătoare valuri de liniște...tocmai prin introspecția în amintiri...și în împăcarea cu el.
    Primește de la mine un gând special, în fapt de seară, gând pe care, în afară de cuvintele de aici, ți-l voi transmite și altfel. Din inimă. Poate o să simți...

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Poate cel mai greu lucru este să fug de mine însămi..Vreau să spun că această postare a fost scrisă altfel..Am avut de gând să elimin tot să fug din acest loc..şi nu am avut curaj....nu ştiu de ce..
      Am senzaţia că avem ceva în comun dar din tot ce scrii te percep ca o fiinţă mai puternică decât mine..pe tine amintirile te linştesc...pe mine mă răscolesc asemeni oceanului din imaginea clipului..ştiu nimic nu se mai întoarce,nimic nu mai revine,doar durerea rămâne fira-ar să fie constantă...şi de ea caut să fug...
      Mulţumesc pentru gândul de dincolo de cuvinte şi pentru că într-o postare de a ta pomeneai ceva de un diagnostic..te rog eu ,ai grije de inima ta..e prea bună şi sensibilă pentru a o încărca cu griji în plus..
      Te îmbrăţişez cu tot sufletul meu,
      cu mare drag!

      Ștergere
  2. Să fugi nu e calea. Crede-mă, am fost și mai sunt uneori și eu pe punctul de a închide ori a șterge tot. Nu, Ryana, amintirile, inima, memoria nu ți le poți șterge apăsând vreun buton numit Delete. Și nici n-ar fi bine. Uite, îți spun cum am făcut și fac eu acum (e o metodă izvorâtă cumva din înțelepciunea unui prieten care m-a scos, aproape fără să știe, din cel mai adânc hău al meu în care intrasem singură, metodă pe care mi-am adaptat-o la ce îmi trebuia mie): ia durerea, aceea de care zici că vrei să fugi, și transform-o în drag, în dragoste, în împăcare cu tine, cu ea (cu durerea) și cu persoana ori situația care ți-a provocat-o. Încălzește-o în palmele sufletului tău, chiar dacă acolo e frig uneori, stai cuminte și adu-ți un gând bun, benefic si fă-l învelitoare pentru durere. Treptat se va transforma în lumină. Dar e nevoie de multă renunțare...la tot orgoliul, la toată obstinația, la toate amărăciunile pe care le-ai avut/ le ai de trecut, de renunțare la tine...și de înlocuire a tot și toate cu...dragoste. Știu, pare ca din cărți nemuritoare ce zic, așa mi se părea și mie...până am încercat. Și am surpriza vieții mele... e încă în curs, deci îți spun...la cald.
    Nu toate amintirile mă liniștesc, oh, nu... Iar inima mea e oricum...așa cum poate fi. Nu grijile în plus o pot dărâma, ci altceva...dar despre asta, no more :)
    Noapte cât mai liniștită și nu uita, ai un gând bun de-nsoțire. De la mine. Dăruit cu drag.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Draga mea,
      Sigur, a fugi din calea amintirilor este imposibil..nici cei bolnavi de alzheimer nu o pot face..am constat asta la sotul meu cand in ultimii ani de boala,chiar daca eu eram o persoana straina pentru el,traia intr-un timp care paradoxal era legat de casa parinteasca de tineretea lui de serviciul lui..deci sunt multe de spus aici..si am destule insemnari personale in care am descris o parte din cosmarul trait..Acest jurnal,are toate trairile mele si reale si virtuale.Sigur ca si trairile virtuale au umbra lor si ma intristeaza cand retraiesc anumite pasaje cand realizez ca oamenii sunt aceeiasi ca si in realitate..poate de aceea nu am trecut pragul virtual cu nimeni,cu exceptia unor schimburi de mesaje dsicutii pe messenger sau la la telefon..Dar probabil ca pe multi distanta nu-i convinge si se retrag în viața pe care și-o doresc. ....Prieteniile virtuale, ti-am mai spus eu, sunt precum întâlnirile pe un peron de gara sau o calatorie cu trenul..dar nu mai repet..

      Ștergere
    2. Draga mea,
      Nu consider ca am orgolii decat in limita bunei cuvințe.Nu urasc pe nimeni..Eu nu am nimic cu oamenii.Multumesc lui dumnezeu nu fac parte din cei posesivi.Stii si tu ca zodia noastra nu accepta constrangeri de nici un fel,iar personal ca nu stiu pe unde o fi ascendentul meu nici eu nu ma leg de cineva pana la obsesie..A plecat?..drum bun!..e calea lui e alegera lui.. Nu urasc, nu judec si chiar dacă na,e omeneste, incerc un regret imi indrept atentia altundeva...Spunea cineva pe aici mai cateva postari pe care nu stiu daca le mai am la vedere,ca sa incepi o noua viata trebuie uneori sa rupi pagina..De aceea ma gandeam ca a arunca in eter acest jurnal ma va elibera de parte din amintiri..dar ma gandesc si la celalat aspect..subconstientul e cel care-mi face feste..imi aduce aminte de anumite fragmente de viata pe care poate as vrea sa le recitesc la alt timp la alta perioada..ca si un roman pe care l-am citit si vreau sa-l recitesc si-l caut frenetic prin bibiloteca..de aceea nu cred ca voi sterge niciodata acest jurnal decat daca.. cine stie carui impuls voi ceda:)

      Acum dupa ce m-am intins mai mult decat necesar,vreau sa-ti multumesc din suflet pentru cuvintele tale calde, sincere, pentru exemplul de moralitate si noblete sufleteasca pe care-l dai atat pe blogul tau cat si aici la mine , pentru ca faci parte dintre acei oameni care stiu ce inseamna iubirea sinceritatea si generozitatea.
      Iti doresc sa ai parte de o saptamana plina de lumina si liniste sufleteasca,
      Multumesc ca existi!

      Ștergere
  3. Ryana dragă, mulţumesc şi eu pentru răspunsuri. Iertare dacă m-am lungit cu acel comentariu. Sigur că nu mă refeream la tine, la posibilele orgolii, încăpăţânări etc. Vorbeam despre mine şi cum am procedat eu ca să scap de ele şi să le transform pe toate în...dragoste.
    Nu-l şterge. Toate îţi sunt vii în amintire, în suflet şi în gânduri. Degeaba l-ai şterge de aici. Păstrează-l ca pe un loc al trăirilor tale, mai bune, mai puţin bune şi mergi înainte. Şi scrie. Şi trist, şi melancolic, şi vesel şi cald, dacă aşa îţi vine. E...eliberator câteodată. Nu uita, eu vin să te citesc în continuare :)
    Ce moralitate, ce nobleţe? Fii serioasă. Sunt un om banal, obişnuit. Cu puţine bune şi multe rele. Deci nu mă urca pe un piedestal că mă dau jos rapid :)
    Nu ştiu ce înseamnă iubirea, dar învăţ. Şi îmi place să-nvăţ, chiar şi printre hârtoape.
    Te îmbrăţişez, dorindu-ţi o săptămână frumoasă! Că le cuprinde pe toate.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri

    1. Draga mea,
      Nu-ți mai cere scuze că te-ai lungit cu comentariul..chiar îmi face plăcere să citesc ideile tale despre viață.....de aceea te primesc oricând cu drag chiar și cu comentariu gen articol,cum am făcut și fac eu acuma:)..în altă ordine de idei,stai cuminte,ce, eu fac excepție de la regulă?..adică nu aș avea și eu orgolii încăpățânări..doamne iartă-mă, doar suntem în aceeași zodie....cunoaștem!:)..doar că eu am o filosofie a mea personală..nu iubesc pe cine nu mă iubește(sigur nici nu urăsc,decât dacă persoana respectivă mă urăște,și evident îmi și trece când respectiveia îi și trece:)...și devin indiferentă față de cei cărora le devin indiferentă..nu îmi fac speranțe acolo unde nu e cazul..că nu-mi permit suferințe fantomatice,destul mi le dă mie viața atunci când mi-e lumea mai dragă.. ..sunt empatică,asta e!
      .
      Iar tu..nu te subestima!..simplitatea este poate mai nobilă decât complexitatea unora care se bat în piept cu diplome ”succesuri” și alte calități pe care și le văd ei și nu alții..
      Cu iubirea .. părerea mea!..iubirea nu se învață..de aceea nici nu există manuale de iubire..ea se simte..apoi ,ea vine când o aștepți cel mai puțin... în general de la unii pleacă,la alții trece proba timpului și a vieții..și nu te va ocoli..pentru că ea vine nechemată și la fiecare..e ca și moartea stai liniștită, nimeni nu scapă de ea:)))))...scuză-mi comparația macabră!...cam atât, că iar m-am întins cât ziua de luni de lungă:)
      Pup cu drag,
      Ryanna!

      Ștergere
  4. Oana ,wordpress-ul tău nu mă primeşte în aceeaşi zi cu o altă notiţă..am încercat să să-ţi mai scriu ceva şi mi-a dat error la accesare..bănuiesc că şi tu ai probleme pe la mine,că văd că-mi dai notite de pe un cont de bloger pe care probabil l-ai avut cândva..
    nu ştiu de ce s-au dat peste cap conturile astea de blog..osă încerc mâine să repostez ce am avut de zis azi...

    RăspundețiȘtergere
  5. S-au încălecat setările astea...de nu mai ştim de ele. Nu ştiu de ce nu poţi reveni, eu n-am făcut nimic să restricţionez.
    Pe de altă parte, tu ai setat (nu ştiu cum) la posibilitatea de a comenta la tine o singură opţiune: contul de blogger. De aceea vin de acolo (a rămas contul activ, deşi Sâmburii de pe blogspot i-am închis demult). Dacă poţi reveni la varianta iniţială, ar fi mai bine.
    Îmi spui mâine ce ai avut de zis azi. O să aştept :) Te pup.

    RăspundețiȘtergere
  6. am umblat din nou la setari..sper ca va fii bine..eu setasem pentru cei inregistrati pe cont google... ce sa fac, recunosc, sunt cam afoana in materie de tehnologie mai ales ca totul se explică în limba engleză,materie pe care eu nu am studiat-o...din această cauză nu am reuşit să-mi fac un blog pe woordpres,deşi am încercat....nu mai vorbesc şi de câte înregistrări începute şi abandonate pe diferite siteuri au rămas la stadiu de primariat din aceeaşi cauză...
    Ok,o să repostez mâine ce am vrut să-ţi scriu azi...mulţumesc pentru înţelegere!

    RăspundețiȘtergere

mesaj

toate articolele postate sunt inspiraţie şi creaţie proprie.. de aceea e bine să nu plagiaţi şi ,dacă totuşi o faceţi,adăugaţi vă rog o trimitere la sursă..nu am să invoc drepturile de autor,deoarece eu cred în justiţia divină şi nu în cea umană:).. imaginile însă sunt luate de pe net,iar cele cu drepturi de autor au înscrise pe ele situl respectiv..pe această cale mulţumesc mult tuturor creatorilor acestora..
-

Totalul afișărilor de pagină

Image du Blog joliscoeurs.centerblog.net
Source : joliscoeurs.centerblog.net sur centerblog.