marți, 30 decembrie 2014

gânduri de sfârșit de an...


Un an se sfârșește,un alt an se pregătește.Mai e puțin și vom intra într-un alt tunel,ups,alt an.În fine, ce mi-e tunel, ce mi-e an!.Metaforic tunelul de fapt reprezintă culoarul prin care trebuie să mergem folosindu-ne mintea așa fel încât să nu confundăm lumința de la capătul tunelului cu farul vreunui marfar cum zicea cineva...Deocamdată iarna și-a început activitatea în forță aruncând peste oraș generoși fulgi de zăpadă îmbrăcând tot peisajul în alb așa cum de mult nu a mai fost cel puțin prin zona mea.Copiii sunt cei mai fericiți,au umplut aleile parcului cu larma lor  , întrecându-se care mai de care la construirea unui om de zăpadă.Oamenii mai fac cumpărături pe ultima sută de metri și asta nu doar în ideea de a-i prinde anul cu stomacul plin cum zic cârcotașii dar și pentru că unii salariați au liber multe zile, zile în care dacă nu ai ceva prin casă riști să te plimbi printr-un oraș pustiit precum cele din filmele americane rămase după vreun cataclism cosmic sau uman.Universul pare și el că și-a luat un mini concediu,nu comete nu seisme ci mici accidente umane Liniștea e aparentă desigur,că grijile între timp își adună hoardele barbare pregătindu-și invaziile și migrațiile viitoare..Personal după cum mi-am propus la începutul acestei vacanțe de iarnă,o duc într-o perpetuă grevă japoneză.Sigur puțin îi pasă universului de greva mea.important e că nu stagnez...Voi continua cu aceleasi pregătiri tradiţionale primind aceleaşi colinde cântate de grăbiţi copii în a-şi primi un bănuţ că ah, da, obiceiul cu covrigi, nuci şi mere cade..banu-i la putere. plictiseală mare,deci nici o schimbare.După ceva agitaţie după ritualul de trimitere felicitări mai pe mail,mai prin sms,în noaptea dintre ani,nu-mi voi pune nici o dorință că privind retrospectiv praful s-a ales de toate dorințele mele gândite cândva.Dar cum superstițile sunt generale, voi avea grijă să nu gândesc la nimic ci doar să privesc artificiile aruncate din belșug pe cerul nopții de iarnă și evident să-mi promit anumite schimbări de atitudine în anul ce vine.Să încerc a evita persoanele pe care nu le agreez și anume cele mereu puse pe ceartă, colerice, care din orice se supără, persoane în fața cărora trebuie mereu să fii atent la cuvinte, la ton, la exprimare, astfel pentru a evita un conflict cu ei de genul bombei de la Hiroshima.Sigur nu voi reuși să atenuez totul vreodată,ideal este să nu am de-a face cu aceștia dar din păcate ăsta-i  ”babilonul” ceresc în care existăm,locul unde ne adunăm pentru o perioadă suflete venite de nu știm unde ptr.a pleca spre cine știe unde.Și ca să închei ,sigur că mi-am proiectat și ceva obiective că nu se poate fără acestea deși ziua de mâine-i ca un zid ”care nu se înfiorează de a ta faimă Baiazid(metaforic aici baiazid este destinul).. că nu pot să nu-i dau și lui atenție așa ca de final de an :)..
                                                       LA MULTI ANI!


vineri, 5 decembrie 2014

2 ani...

Azi se împlinesc doi ani....Ce-ar fi de spus?....nimic mai simplu..un cer misterios,o mare deşi explorată în lung şi lat plină de o lume a tăcerii și totuși atât de enigmatică în zgomotul făcut de valurile-i care se izbesc de țărm..o corabie a propriului meu destin eșuată pe un țărm ce pare că se contopește cu cerul și marea ,iar eu într-o neputință de a mă ridica din starea incertă până la urmă firească....Se spune că cel ce pleacă din această lume urcă la cer pentru a veghea pe mai departe de sus asupra ființelor dragi lăsate pe un țărm.Mă rog,e greu să deosebești realitatea de legendă...Pentru că până la urmă nimeni nu știe nimic,totul ține de presupuneri ,de ceea ce dictează ceva din interiorul ființei umane să creadă... Cu trei zile în urmă când iarna părea că se instalează cu tot arsenalul ei știut,după o ninsoare care a îmbrăcat oraşul în albul ei imaculat,gândeam că va fi uşor să ajung la cimitir fără să mă împotmolesc în noroiul de pe aleea mică unde periodic merg să aprind candele.De trei nopţi însă o ploaie torenţială era gata să-mi demoleze planul şi să amân vizita ceva mai încolo când poate îngheţul va face drumul mai accesibil în zonă..În această dimineaţă toate negurile  si ale vremii şi ale universului meu interior s-au adunat....,ploaia măruntă, rece făcea atmosfera şi mai sumbră....,oameni ici şi colo răzleţi sub umbrelă treceau grăbiţi care încotro.Evident nu aveam de gând să mă împiedic eu de atât,doar am fost şi am rămas,"ana lui manole"...că nu degeaba mă simt prinsă între niște ziduri din care nu mai pot să ies și nici nu voi mai ieși vreodată...Vitează, am pornit spre destinaţie cu un alai de gânduri în amintiri amestecate cu valuri de regrete si de flashuri ale momentului trăit cu doi ani în urmă pe care credeam că timpul le va estompa şi nici nu am simţit când am ajuns la destinatie.Uneori mă uimeşte cum vremea pare să-mi citească gândurile şi să facă în aşa fel încât să-mi îndeplinesc dorinţa de a rezolva ceva ce poate însăşi aceasta îmi pune piedică.Nu am să înţeleg cum de ploaia s-a oprit,cum de poteca respectivă care în alte dăţi îmi afunda încălțămintea  în noroi acum era netedă şi accesibilă..Florile din vază  deşi ofilite păstrau culoara aurie a crizantemelor de toamnă pe care i le dusesm eu cu două săptămâni în urmă..am vrut să le schimb dar bizar deşi temperatura atmosferei e cu grade plus,în vază gheaţa cimentuise tulpinile acestora şi am abandonat....M-am recules câteva minute,după care am plecat pe aleea străjuită de-o parte și de alta de atâtea suflete duse într-o lume a misterului...cu povești scrise sau nescrise cu dureri și neputințe ale multora în a le face față...a început din nou să fulguiască ..doar calendaristic iarna e la ea acasă..cum acasă va fi și lunga iarnă ce o duc în suflet și nici nu voi mai căuta să înțeleg de ce divinității îi plac lacrimile și suferințele umane..


luni, 24 noiembrie 2014

reclame,reclame și nu știu unde aș re-cla-ma...

Este imposibil să poți citi ceva online.A cui a fost mintea aia diabolică în care cum deschizi o pagină de ziar (punct.ro) ți se ”inundă” tot ecranul cu orice reclamă cu trimitere spre situl respectiv,fără ca tu biet prostovan(aici mă plâng pe mine) să nu poați ieși din hățișul gândirii și a stresului spontan ce se instalază în ființă,când constați că tu mori de curiozitate să citești ce te interesează iar ei te trimit la mama dracului.Dorința de câștig este atât de mare că și pe la televizor au început să existe pauze mari de publicitate garnisite cu esențe de emisiuni....emisiuni care oricât de interesante ar fi până la urmă pierd interesul din cauza reclamelor..Sigur că în momentul când se vor lămuri mai toți că toate reclamele sunt doar ambalaje poleite și vor ajunge la concluzia că nimic nu-i mai adevărat decât sintagma(pentru mine deja verificată),pe afară e vopsit gardul,înăuntru este leopardul va mai trece ceva vreme...Eu înțeleg că fiecare are dreptul să posteze ce vrea pe internet ,eu înțeleg că pentru unii acesta-i un mijloc de a câștiga ceva în plus,sau că unii poate trăiesc doar din asta,dar implor,lasă-mi o portiță să pot și eu accesa dacă vreau sau nu să mă intereseze ceva cumpărături.Sau dă-mi posibilitatea să opresc idioțenia pe care o cred eu postată pe ecranul computerului meu personal pe care l-am cumpărat nu în urma reclamelor obositoare și stridente,ci de la un magazin din localitatea mea...Plasează naibii într-un colț al ziarului sau sitului de care mă interesez ce-ți poftește ție și eu dacă vreau dau clik,după ce voi citi ce mă interesează să pot a-mi menaja și eu ființa și așa bombardată de tot felul de ”asteroizi” de prin zonă sau de pe altundeva...Să mai amintesc și de reclamele video,cu sonor ce scoală poate un bolnav sau un copil din somn,eu sau altcineva crezând că în liniștea camerei se poate naviga pe net?...să nu mai spun de intenția de a asculta un mixaj de muzică preferată și intră reclamele care chiar de avertizeză că poți ignora reclama,apeși în zadar pe mouse,niște secunde exact timpul gândit cât să te facă să te răzgândești și să urmărești ce vrea cel intenționat din punctul lui de vedere și rău intenționat din al meu ,să vezi...și mai dau ăștia tot prin reclame și emisiuni pline de alte reclame,indicații de cum să eviți stresul...În ritmul ăsta ,frate,o să renunț naibii la internet și voi vizita din nou mai des standurile literare ,tarabele cu presă ..măcar pe acolo încă mai este o posibilitate să-mi aleg în liniște o carte sau un ziar..

marți, 14 octombrie 2014

despre nebunie....


Ziua de ieri a fost ziua în care fara motiv simteam în mine o bucurie de-mi venea să zbor printre floricele pe câmpii ,vorba cîntecului,hai să le adunăm copii..sigur am făcut abstracție de toată nebuneala ce am avut-o de suportat la birou prinsă în birocrația ce ne ocupă tot timpul că asta-i România...Și cum deh,bucuria nu-mi dădea pace stând agățată precum timbru de scrisoare de sufletul meu,am zis să-i găsesc totuși o explicație..și profitând de mici pauze de birou, mai dădeam o fugă și pe situri să mai îmi ocup mintea și cu alte meleaguri... iar cum mie îmi plac citatele la nebunie,hop ce mi-a ieșit în cale la prima deschidere?..de la net citire: "Nebunia este începutul bucuriei fără motiv”....ei ce spuneam! ..nimic nu e întâmplător pe lume,nu?..sau da?......bucuria mea s-a dezumflat precum un balon..gândul a devenit anxios..adică cum, care va să zică..sunt nebună?..și încep să privesc prin curtea altor semeni ai mei ,să fac comparații disecații și alte conotații,pentru a intra în normalitate..dar sigur am găsit multe lucruri care mă duceau cu gândul că nici ei nu-s departe de nebunia izvorâtă din anumite motive..și evident studiez mai departe și peste ce am dat..desigur peste alt citat....”într-o epocă nebună, a se crede neatins de nebunie este o formă de nebunie.”spune Saul Below...eeeeeee,cum e?..desigur bucuria începe iar să zburde firesc în ton cu proverbul cel cu capra..că m-am liniștit..și capra vecinului a murit....mai dau și drumul la tv,unde posturile au intrat într-o campanie electorală atipică  în care nebunia e la ea acasă..atâta diversiune nu am mai văzut vreodată...prin urmare intru în visare..visare care se dovedește, de la Schopenhauer citire:.”visul este o scurtă nebunie,iar nebunia un  lung vis”....și pentru consolare ajung și la maestrul Cioran care spune,”o existenţă care nu ascunde o mare nebunie n-are nici o valoare.”..domne valorosă mai sunt, îmi spun, dar imediat mă cert,ce valoare dacă nu am un nume?..sigur caut iar o explicație și ca să închei că o să înșir toate citatele cu ducere la nebunie pe aici,mi se transmite...”trebuie să fii genial sau nebun, ca să încerci să-ţi faci un nume într-o lume a numelor.”...cum genială nu sunt nici nume nu am,intru în normal,bucuria mi-a trecut..cenușiul din jur devine parcă mai cenușiu dar, răsuflu ușurată... sunt o ființă normală...că până la urmă, depresia devine o stare normală într-o lume,nebună,nebună..de legat...


vineri, 10 octombrie 2014

de ale inimii....


azi noapte inima mi-a reamintit că are şi ea importanţa ei în ecuaţia trupului meu....că durerea din partea ei poate fi şi fizică nu doar metaforică..o durere care m-a dus cu gândul la cât de uşor poate muri omul..nu,nu mi-a trecut viaţa prin faţă sau gând mă rog precum se spune ca atunci când omul părăseşte această lume..pentru că probabil nu era minutul meu spre cele veşnice..dar am stat simţind durerea puternică ,încăpăţânată în a nu lua nici un medicament cum de altfel făceam în alte rânduri pentru a înlătura mai repede bolovanul greu, plasat de nevăzut pe stânga trupului meu...m-am încăpăţânat în a suporta durera cu stoicism..să văd ce se întâmplă până la capăt..nu aveam gânduri nici de regret nici de revoltă ..ci doar de resemnare şi curiozitate..la intervale intermitente somnul mă fura şi alunecam într-o lume necunoscută cu amalgam de personaje pe care nu le-am cunoscut vreodată ,cu nişte locuri aride,cenuşii prin care nu-mi găseam locul..evident până la următoarea săgeată ce-mi spinteca trupul care mă trezea şi în întunericul din cameră mă aducea în prezent..în fine noaptea a trecut..cu ea şi durerea sau vocea inimii care posibil a vrut să se facă auzită în felul ei  ca eu să realizez că deh încă sunt vie,şi m-am trezit într-o dimineaţă în care ploaia ce-mi bătea în geam mi-a atras atenţia că  natura  are şi ea inima ei care plânge..



duminică, 5 octombrie 2014

când amintirile dor...

                    

 azi neavând treabă  prea multă,mi-am propus să fac ordine  în gânduri şi în blog  ...şi în loc să-mi păstrez atitudinea rece cu care mă pornisem să elimin tot ce poate fi eliminat de pe "retina" creierului, m-am trezit deodată că fără să chem fără să doresc s-a deschis seiful cu amintiri.....şi asemeni unui film proiectat pe un ecran s-au derulat toate întâmplările mele din ultimii ani care au devenit atât de vii încât m-am tot întrebat dacă eu am trăit ce am trăit sau ,este doar rezultatul unui scenariu pus la punct de vreun regizor celest,unde personajul principal sunt şi am fost eu....afundată în albastrul toamnei mele,cu umbre ale trecutului cu raze de lumină estompate în negrul de noapte al sorţii ce fosta-mi scrisă am recitit postări ale blogului şi publicate şi ascunse .......şi-n amestec de cuvinte,de flashuri ale vieţii pe care am trăit-o,m-am afundat în nostalgie,terminată cu melancolie pentru că toamna nu este toamnă dacă nu-şi asezonează plecatul păsărilor călătoare şi desfrunzirea copacilor cu aceste stări metaforice pe care ni le transmite...şi pentru că nu am reuşit să fac pe plac minţii m-am retras in adancul oceanului din fiinta mea,locul unde nimic nu mai contează...."Noi suntem ca un cântec, nu credeţi? Un cântec nu se poate cânta niciodată de la sfârşit spre început. Trebuie să-l cânţi totdeauna îndreptându-te spre sfârşit",spunea marele Octavian Paler...da,zic si eu,asa este ,un cantec dar depinde si de melodie,şi de mesajul pe care-l are,dar mai ales cat si cum intelege fiecare...
p.s.sigur clipul nu are legătură cu postarea(poate doar imaginea similară sufletului meu)..mie-mi place melodia,exact cum spuneam mai sus..muzica fiind o limbă universală evident cum că fiecare înţelege ce vrea,sau ce poate....
                   
            

                    

marți, 30 septembrie 2014

despre gafe....



Am constatat că am  şi eu o calitate între ghilimele fie vorba..Sunt maestră în gafe..Gafele sunt scăpări ale firii noastre făcute,ori din indolenţă,ori din sinceritate,precum copii care nu ştiu să se ascundă în spatele unor măşti,ori din prostie...sigur că raporatat la mine,în afară de indolenţă pot intra în oricare categorii enumerate..depinde însă de cine mă judecă..în anumite momente însă cred că nici cel mai dur judecător nu m-ar judeca aşa cum o fac eu despre mine..Încerc regrete greu de înăbuşit aducându-mi aminte de cuvinte scăpate fără voie urmare a primului impuls,sau poate le-am rostit cu voie crezând că astfel lămuresc eu o situaţie la acel moment..Sigur consider nici că nu-i nici o nenorocire în a-mi cere iertare,şi când constat că nu mai foloseşte la nimic,iar îmi pun cenuşe în cap......uenori se întâmplă ceva neaşteptat..persoana respectivă ori nu te bagă în seamă  şi mirată întreabă:dar pentru ce ,întărind,chiar nu am de ce"..Sau ,te-ai ales cu o caracterizare nu prea plăcută,sigur nu afişată,pe care cu greu o mai poţi restabili în favoarea ta...şi de regulă ţi-ai luat adio şi n-am cuvinte de la acea persoană după ce constaţi că datorită gentileţii ţi-a răspuns puţin distrat.."a,când?, zău, nici nu am băgat de seamă"..Partea proastă e că ,posibil chiar să aibă dreptate iar eu ca proasta să mă fi demascat aducând în discuţie o întâmplare mai veche şi...evident, m-am lipit!..sigur, nu de admiraţie ci de distanţare..Concluzia este cea firească pe care am constatat-o de ani de zile..conform zicalei ,"dacă tăceai filosof rămâneai "mi se pare cea mai de folosit în orice situaţie..tăcerea..cum se mai spune, tăcerea e de aur...dar ce te faci  cu cei care te provoacă?..pentru că am întâlnit persoane atât de insistente în a te provoca de nu poţi să te ţii de principii oricât ai dori....eu deh,conform zodiei mele cea a taurului(sigur mai există şi un ascendent pe care nu mi l-am aflat vreodată cel care mă detaşează de această zodie în multe aspecte ale caracterului meu),dar principalul este f. elocvent..ca şi taurul sunt f. calmă,ca şi tăuraşul aeriană uneori,dar ca şi respectivul gen,să nu văd roşu în faţa mea..că m-am dus!..mă arunc înainte exact ca boul în multe situaţii şi evident ies "învingătoare",adică aut din arenă ,însângerată şi ,toreadorul victorios..eh am făcut şi eu o metaforă dar ,dacă şi acum e gafă măcar o fac pentru mine:)..că azi ,nu de fapt ieri, am făcut o gafă faţă de cineva şi mă tot gândesc ce atitudine să iau..cum să dreg busuiocul..de fapt mai bine tac..chiar dacă nu ştiu şi dacă mă ţin de cuvânt..depinde cât de" roşu" mi s-a prezis din astral:)..hai să avem o zi bună că de cele rele,cred că ne-am cam săturat..bună dimineaţa!


mesaj

toate articolele postate sunt inspiraţie şi creaţie proprie.. de aceea e bine să nu plagiaţi şi ,dacă totuşi o faceţi,adăugaţi vă rog o trimitere la sursă..nu am să invoc drepturile de autor,deoarece eu cred în justiţia divină şi nu în cea umană:).. imaginile însă sunt luate de pe net,iar cele cu drepturi de autor au înscrise pe ele situl respectiv..pe această cale mulţumesc mult tuturor creatorilor acestora..
-

Totalul afișărilor de pagină

Image du Blog joliscoeurs.centerblog.net
Source : joliscoeurs.centerblog.net sur centerblog.