feerie....

feeria iernii vibrează....o seară de basm..un cer senin plin de stele de argint ce formează alaiul din mijlocul cărora maiestoasa lună aruncă razele ei, spre planeta albastră ce pare prinsă în  nostalgia timpurilor trecute..rezemată de pervazul ferestrei privesc peisajul din faţa casei ce-mi oferă un tablou de natură încremenită în timp...o linişte parcă de mormânt..luminile de la alte ferestre mai amintesc că nu-s singură pe o planetă părăsită..copacii încremeniţi sub haina albă imaculată a zăpezii,tac şi ei..doar în mine vuieşte glasul unui zbucium uitat de timp..de unde vin?..încotro mă îndrept?..pe cine aştept?..cine mă aşteaptă?..fel de fel de întrebări ce frământă apele din universul sufletului meu....fulgi răzleţi joacă în fereastră..vioara lui Vivaldi ce străbate secole îmi răscoleşte amintiri de ierni uitate de viitoare vieţi de multe neînţelesuri.....crăiasa zăpezii se plimbă prin palatul de cleştar al iernii tăcută şi misterioasă aruncând priviri de gheaţă spre gerul ce şi-a instalat şi el împărăţia..în vale se aud glasuri vesele de oameni ce se întorc din vizite sau a oamenilor ce din apuse vremuri trec fantomatic pe uliţe  prinse în zăpada cea moale şi rece..e noapte..e iarnă,mi-e greu să mă desprind din tabloul magic al basmului ce poartă în el atâtea amintiri....dar clipa mă readuce în realitate..şi mâine e o zi..şi câte vor mai trece..c'est la vie!