luni, 31 decembrie 2012

LA MULŢI ANI!.......



câteva rânduri în această zi de sfârşit de an....mulţumesc din suflet tuturor celor care au fost alături de mine cu gândul,cu sufletul în aceste momente deosebit de grele prin care trec!.....
noul an ce vine , să vă aducă mult mult noroc în toate..pentru că norocul este sarea în bucate..fără de noroc nu ai nici sănătate,nici realizări nici iubire..aşa cred eu.....aşa am observat eu din experienţa mea de viaţă...de aceea vă doresc din tot sufletul să aveţi parte de  munţi de noroc şi de sănătate ,ptr.că aşa veţi avea parte şi de împlinirea a toate dorinţelor pe care le purtaţi în suflet şi în gând..
să aveţi o primăvară veşnică în suflet şi,fiecare zi să vă fie sărbătoare!
mulţumesc mult că existaţi...
vă îmbrăţişez cu  multă iubire!
 LA MULŢI ANI!



duminică, 9 decembrie 2012

La adio tu!....soţului meu:(


s-a închis şi ultima pagină a unui destin..un destin pe care l-am trăit alături de EL peste 30 de ani de viaţă...o viaţă cu bune şi rele ,cu împliniri şi dezamăgiri,dar niciodată separaţi..au rămas în urmă doar amintiri ,multe frumoase,dar ultimele ,ce  nu se vor şterge din suflet niciodată...,4 ani de suferinţă,chin,speranţă,luptă cu boli nemiloase şi multe multe lacrimi....cu un sistem sanitar infect..cu oameni fără scrupule cu suflet de hiene,care nu au alt gând decât să profite de pe urma unui om în suferinţă.....toate fac parte din finalul unei vieţi care s-a dus...m-a părăsit  jumătate din sufletul meu..am rămas singură într-un pustiu. fără orizont....cu alţi ochi de hiene şi şacali ce stau la pândă ,în a specula în favoarea lor orice i-ar avantaja....un gol şi o cetate fără ziduri  ..amintiri,regrete şi,o mare durere ce poate va trece,poate nu,dar în mod sigur va rămâne veşnic o umbră aşternută pe soarta mea..
Adio dragul meu..acolo unde eşti să-ţi fie bine!....
Adio!:((((

duminică, 19 august 2012

patru ani.....

ziua de azi mi-a adus aminte că se împlinesc fix patru ani de când bântui şi eu prin virtual...când privesc în urmă,parcă a fost ieri...nici azi nu-mi pot explica impulsul şi dorinţa de a scrie un jurnal..ce am câştigat,sau ce am pierdut,nu pot să ştiu..atât pot să constat că pe parcursul acestor ani, am cunoscut mulţi oameni care au lăsat o amprentă puternică spiritului meu şi cărora le păstrez încă vie amintirea, deşi mulţi dintre ei m-au uitat de mult....unii m-au apreciat,au venit au plecat,apoi iar au revenit,alţii doar pe la începuturi  ptr.ca apoi să le devin indiferentă..alţii m-au judecat... o parte cu blândeţe,o alta cu duritate iar o alta cu discreţia retragerii "ambasadelor "instalate pe teritoriul jurnalului meu...alături de ei am plâns,am râs,m-am confesat...nu pot să trec cu vederea nici aspectul prin care aceste întâlniri efemere  au dat naştere şi la prietenii ce au trecut proba timpului,astfel încât aproape de sufletul meu au rămas doar câteva fiinţe cărora le mulţumesc mult ptr.faptul că mereu când am "căzut la pământ"moral mi-au întins o "mână"şi m-am ridicat datorită lor..dar cea mai longevivă prietenă a rămas Blue,cea al cărui nume real,aduce lumină iar pseudonimul veşnicia albastrului infinit:)...mulţumesc mult draga mea,ptr. acest drum pe care întâmplător sau nu ,l-am străbătut împreună...am avut prieteni comuni,am avut duşmani comuni...ne-am prăbuşit în acelaşi timp..ne-am ridicat una pe alta în anumite clipe..dar ce mă amuză cel mai tare este asemănarea noastră în luarea deciziilor cu privire la acest spaţiu în care la anumiţi timpi spunem un adio categoric,ca după anume vreme să ne întoarcem spăşite,liniştite şi continuăm ca şi cum nimic nu s-ar fi întâmplat:)))..nu vreau să ştiu şi nici să comentez părerea unora..depindem de ceva poate mai presus decât voinţa noastră..asta e!...ce pot să mai spun...nu o să îmi răscolesc anumite amintiri care dor,nu o să judec,nu o să pretind nimic de la nimeni..fiecare în felul său mi-a fost un profesor..unii mai buni alţii mai puţin buni..şi ca fiecare profesor pe care nu-l poţi uita vreodată oricât de lungă sau scurtă ar fi viaţa,ţin să vă spun că şi eu voi păstra în sufletul meu icoana voastră a tuturor celor care aţi fost cu mine şi lângă mine şi vă mulţumesc din suflet că existaţi!..vă îmbrăţişez cu tot sufletul meu cu mare drag..
cu bine!




duminică, 8 iulie 2012

energii negative....

nu ştiu alţii cum sunt,vorba lui Ion Creangă,dar eu când văd cum unii mă studiază asemeni unei insecte sub lupă,mă prinde o stare de revoltă mută, urmată de o resemnare soră cu depresia...nu privesc niciodată în "grădina altora",dar văd cum prea mulţi nu mai pot de grija "grădinii"mele...nu mă interesează eşecurile sau succesele altora decât în măsura prin care aceştia mi se confesează...nu despic firul în patru în a căuta de ce şi cum persoana respectivă a reuşit în ce şi-a propus....a reuşit omul şi gata!....poate şi din naivitatea mea înăscută de a lua lucrurile aşa cum mi se prezintă..şi mă agasează cei cărora dacă le povestesc despre persoana respectivă cu privire la succesul obţinut de aceasta,încep să-mi pună la îndoială spusele,în genul"chiar crezi că o să-i meargă mult?"etc....detest astfel de cârcoteli,dar mai ales mă detest pe mine că încep să mă îndoiesc şi eu de aşa ceva fiind lovită de energia negativă a celui care îmi transmite astfel de gânduri...e paradoxal cum acest negativ e mai puternic decât pozitivul situaţiei..în felul acesta am devenit şi superstiţioasă..nu mai spun nimănui de reuşita intenţiilor mele decât după ce aceştia sunt puşi în faţa faptului împlinit..dar ce, stau cumva liniştiţi?..nici vorbă!..au insomnii cu gândul la cum de am reuşit eu să rezolv nu ştiu ce problemă şi,nu se liniştesc decât atunci când ori abandonez eu ce am obţinut ori destinul îmi taie craca imprevizibil...aşa mi s-a întâmplat luna trecută când pe punctul de a reânnoi un contract f.favorabil mie,cu începere de la întâi iulie,desigur absolut convinsă că nimic pe lume nu poate interveni să-mi strice mie planul,am împărtăşit pe ici pe colo bucuria reuşitei apropiate,fără să mai ţin cont de superstiţia cu pricina..şi,desigur mecanismul gândurilor otrăvite a funcţionat..nici acum nu-mi revin din răsturnarea de situaţie ce am trăit-o la finele lunii..ceva asemănător  unui seism de gradul 9,în care totul s-a prăbuşit în jurul meu ,eu rămânând desigur doar cu întrebările absurde,de ce aşa şi cum de a fost posibil?..nu am stat şi nici nu stau cu gândul să văd cine este de vină,dar îmi dau seama că cel puţin la capitolul ăsta al energiilor negative forţa nevăzutului e colosală.......stau şi mă crucesc nu doar de ce-mi fură viaţa,de parcă ar vrea să mă atenţioneze la orice pas că nimic din ce-i pământesc nu-i al meu,dar şi de de jafurile semenilor mei pe care le suport neputincioasă în anii ăştia de răcruce pe care-i trăiesc..banca mă fură cu neruşinare ba la comisioane ba la nu ştiu ce rată,telefonia mobilă prin oferta parşivă a unui abonament mic dar care la finele lunii încarcă minute în plus fără să am şi posibilitatea de a verifica acest aspect..la piaţă nu mai vorbesc,cântarul nu-i cântar dacă nu e în favoarea negustorului şi,exemplele sunt multe...deja mi-e silă de privirea piezişe a celui [ei]cu care imediat ce încep un joc al cererii şi al ofertei,zeul hoţiei îşi face planuri în sinea lui la cum să iasă în câştig din ceea ce poate mulge de la mine...
îmi vine să mă retrag într-o junglă că tot e mai bine să fii printre animale decât printre oameni..cel puţin acolo chiar de eşti supus ceas-minut unui pericol din partea fiarelor sălbatice,măcar nu mai există banul care-i motivul tuturor relelor umane pe acest pământ după părerea mea....


luni, 2 iulie 2012

unii şi alţii....

sunt unii oameni  care, odată ce-i întâlneşti, rămân prinşi de sufletul tău indiferent de impedimentele ce apar pe parcursul vieţii..alţii pentru care, la prima vedere simţi o repulsie şi cauţi să-i ocoleşti ori de câte ori îţi ies în cale...unii de care te lipeşti  cu tot sufletul,dar la un gest sau cuvânt spus de ei,regreţi că ai avut ocazia să-i întâlneşti vreodată...alţii de care te desparţi cu sufletul greu fie că au plecat dintre cei vii fie că s-au mutat la mare distanţă,deşi poate lor puţin le pasă sau le-a păsat de tine.....de unii te desparţi fără  urmă de remuşcare şi trăieşti un sentiment de eliberare sufletească fără egal....alţii sunt oameni de care nu te plictiseşti niciodată şi, care, oricâte gafe ar face nu le dai importanţă iar alţii de care te simţi atras de la început ca apoi inexplicabil să simţi o răceală , încercând să-i elimini din viaţa ta ptr.totdeauna..sigur nu pot face abstracţie şi de persoana mea..am simţit şi eu la multe persoane un entuziasm subit în momentul în care m-au cunoscut ca apoi să simt o răceală inexplicabilă făcându-mă să mă retrag din calea lor,caz în care nu au făcut-o ei primii...alţii însă au rămas neschimbaţi în atitudine de-a lungul anilor, indiferent că viaţa ne-a despărţit de ani buni,sau că poate am mai deranjat cu firea mea capricioasă...şi nu ţin cont că eu preocupată de problemele mele nu dau semne de viaţă..o fac ei, cu acelaşi  mod plăcut şi prietenesc pe care l-au avut de la început în relaţia cu mine,printr-un telefon ,un e-mail sau dacă întâmplător ne întâlnim pe stradă,iar eu nu-i observ,fac ei primul pas spre mine cu bucuria sinceră a revederii....însă la unele persoane care la început m-au făcut să fiu degajată în preajma lor, pe parcurs am simţit un disconfort în conversaţii ,obligându-mă să fiu mereu atentă la ceea ce  spun  de teama de a nu fi taxată de către aceştia, fie cu o vorbă acidă, fie cu o privire interzisă...
şi acum concluzia,sau finalul a ceea ce am scris..nu am nici una..am intrat în pană de inspiraţie..şi asta deoarece înainte să închei,tocmai am citit pe un blog la cineva că,citez;pe bloguri e plin de "genii literare"[eu pun ghilimele,el nu a pus]...pentru că pe din ce în ce mai multe bloguri dai de articole care nu sunt nimic. nu au început, nu au finalitate, nu au intrigă, nu au nimic. sunt o înşiruire de cuvinte cu vag sens, care lasă finalul în coadă de peşte...am încheiat citatul şi,evident articolul...punct!...




miercuri, 20 iunie 2012

între credinţă şi adevăr....

ca "simplu cetăţean" ce asistă la "spectacolul" lumii,mă întreb;de ce pe vremea lui Ceausescu,deşi religia era interzisă  bisericile goale şi nu se respectau sărbătorile creştine,nu existau atâtea crime şi fără de legi ca acuma?....de ce de zeci de ani vedem cum mase întregi de oameni s-au întors către credinţă dar cu toate astea mergem spre prăpastie?..acum avem din ce în ce mai multe zile sfinte libere,dar sărbătorile creştine s-au transformat în ieşirea la grătare...mici şi hălci de carne pe întrecere....la biserică merg bătrânii că deh se pun bine cu divinitatea care acuşi acuşi le taie" gazul",sau poate alţii din interese personalizate...în acest sens o întâmplare petrecută ceva zile în urmă întăreşte ceea ce spun....vine la mine un cetăţean cu o problemă să i-o rezolv.......ptr.asta trebuia să facem neapărat un drum în afară de localitate....omul volubil foarte...eu,cocoţată în "gipanul"pe care-l avea în dotare,priveam absentă şoseaua şi-l ascultam pe om cum se lăuda el că este un şofer bun şi că nu a avut până acum nici o problemă de circulaţie..doar că vorba aia afacerist fiind,uneori mai scapă la un pahar de whiski înainte de a urca la volan..dar într-o zi fiind convins că nu i se poate întâmpla ceva având o întâlnire mai aparte a băut mai mult decât era necesar,s-a urcat la volan cu dorinţa de a nu fi oprit de politie cumva..dar ca-n viaţă de ce te fereşti de aia dai,hopa, poliţia pe centrul şoselei!..trage pe dreapta i se pune fiola..încearcă o ezitare nu are încotro...poliţistul îi reţine actele şi-l invită la secţie..alcoolemia era peste..şi atunci povestea el cu mândrie,"înainte de a încuia maşina să plec cu ei,pun mâna pe portactele deaupra volanului unde am o iconiţă luată de la muntele athos şi spun,"doamne dacă exişti,ajută-mă şi scapă-mă"..mai spun odată cu glas tare de au auzit şi poliţiştii şi merg cu ei să-şi facă datoria..la secţie bucurie mare dau de un ofiţer care îmi era obligat cu o problemă şi cum actele au ajuns în mâna lui ,desigur substituie foaia cu rezultatul gradului de alcoolemie ieşit şi hocus-pocus ies curat ca lacrima...ce să mai spună cei care mă prinseseră,decât că domnule B să fiţi mai atent altădată...şi uite aşa am scăpat eu datorită ajutorului iconiţei care face minuni"...???????!!!!!!..chiar nu mai am ce comenta:(.................



luni, 18 iunie 2012

fără titlu....

să ne înţelegem!..nu pot să rămân într-o relaţie,fie ea de prietenie sau altcumva,alături de cineva care nu ţine cont decât de interesele sale..de o persoană pe care nu o interesează decât ceea ce fac eu pt.ea şi nu ce ar putea face şi ea ptr.mine..de o persoană care-mi despică cuvintele în patru şi le interpretează cum doreşte ea şi nu cum de fapt le exprim eu.....de o persoană care, imediat ce I SE PARE, că nu mai este importantă în ochii mei,se crizează aruncându-mi în faţă vorbe încărcate de furie şi reproş neascultând motivele mele..o persoană care are impresia despre mine,deşi nu-i cer nimic ,că tot ce fac,sau am făcut  ptr.ea este doar dintr-un interes..o persoană care-mi acuză prietenii mei de falsitate,după ce i se răspunde de către aceştia la apel, de 10 ori şi a 11-a oară îşi mai văd şi de treburile lor..sau desfidând pe cei cu care eu comunic,sigur nu în ideea că vezi doamne eu aş fi superioară lor[de unde atâta,doar se ştie proverbul"cine se aseamănă,se adună,"]ci doar că nu o elogiează pe ea...o persoană care clar în ochii ei sunt o falsă,o ingrată,un nimic,evident a 11-a oară când ptui fir-ar să fie mi-am văzut şi eu de problemele mele o dată....şi mi-o aruncă nedisimulat cu aşa cuvinte sau sinonimele acestora...încerc să mă justific ,orice argument trece pe lângă urechea sau înţelegerea ei...ptr.că dânsa este o orgolioasă..iar în DEX ştim cum se definesc orgolioşii,da?..:"„Părere foarte bună, adesea exagerată şi nejustificată, despre sine însuşi, despre valoarea şi importanţa sa socială; îngâmfare, vanitate, suficienţă, trufie." ..aşa cum citeam şi pe blogul cuiva ce făcea o disertaţie pe această temă,"orgoliosul e cel care se cunoaşte cel mai puţin pe sine şi îi place compania oamenilor care îl flatează. Nu suportă să fie contrazis.  E atât de plin de el, încât orice tentativă de a-l lămuri într-o problemă, va fi sortită eşecului...orgoliosul se recunoaşte după felul în care vrea, în orice împrejurare, să aibă dreptate şi să le arate celor din jur că ei, de fapt, greşesc. Vrea să dea impresia că numai el poate fi singurul deținător al adevărului...orgoliosul  nu ştie cine este cu adevărat, el este doar ceea ce se crede că este, de aceea cu greu va accepta să se schimbe vreodată. El nu ştie să fie recunoscător şi nici să ceară iertare dacă a greşit..."am încheiat citatul..
prin urmare de astfel de persoane ,oricât le-aş admira persoana sau inteligenţa,mă detaşez brusc definitiv şi iremediabil,fără alte explicaţii din moment ce pe cele anterioare nu mi le-a înţeles,..ptr.că aşa se întâmplă în viaţă,atunci când pui prea mult suflet în ce faci ptr.cineva,fără să ceri nimic la schimb,celălalt ajunge să creadă că este mult deasupra ta şi-şi poate permite orice şi oricând să te calce în picioare.....acesta le este caracterul..vorba lui Cicero,:
"caracterul fără inteligenţă poate multe,inteligenţa fără caracter nu valorează nimic"punct!. 



duminică, 17 iunie 2012

ca-n viaţă:)...

ce bine este în viaţă,să ai un prieten puternic..,te simţi domne , în siguranţă!....


..aoleu,dar ăştia ce au cu mine?..tocmai când mă bazam şi eu că are cine să mă apere..şi se mai dau unii prieteni!...ştiam eu că la greu trebuie să mă descurc singură..aşa că, aplicăm varianta ştiută....o fi ea fuga ruşinoasă,dar chiar că-i sănătoasă....miauuu!!1....:))))...

....................





luni, 11 iunie 2012

matinal...


inspir cu nesaţ parfumul teilor ce mi-a inundat camera dis de dimineaţă şi stau la sfat cu cafeaua-mi aburindă gândind la...cai verzi pe pereţi eram să spun:)...nuuuu,caii verzi s-au dus,au rămas pereţii....calculatorul îmi arată că temeperatura casei la ora asta este de 16 grade şi mă prinde apatia când mă gândesc că după ora 9-10 aerul devine de nesuportat..deh,vară!...alegerile s-au încheiat..nu am fost la vot ptr.că ştiam deja rezultatul doar privindu-i în zilele dinainte de votare,pe foştii-actualii aleşi locali la mine în zonă...jocul le-a reuşit,mă rog iar alţi 4 ani de scormonit şosele de indicaţii preţioase în a ne face singuri ba acoperişul la bloc,ba instalaţiile la apă,ba vedem noi ce-o mai fi la iarnă,etc.etc,iar ei stând retraşi în turnul lor de fildeş,materializat prin bunăstarea ce şi-au consolidat-o pe naivitatea celor ce se mint singuri..că vorba aia,tranziţia nu s-a încheiat,da.ce serialul" tânăr şi neliniştit" s-a sfârşit?..sau dacă "dallasul"[în amintirea căruia am scris pe blogul secund un articol]s-a terminat la revoluţie,iată că se reia din nou la cererea ,desigur, a te-le-spec-ta-to-rilor!!!!....mă rog interese comerciale..interesul meu care e?..nici eu nu ştiu..că deja saturată de ani de zile cu dansul ăsta ce se reia la nesfârşit"bătuta pe loc"în susţinerea celebrei expresii,"aceeaşi mărie cu altă pălărie",mă gândesc totuşi să-mi cumpăr şi eu o pălărie deşi nu sunt fana acesteia,dar măcar să nu zic că nu schimb şi eu ceva în viaţa mea..ha,ha,ha!...haz de necaz,cu alte cuvinte..bine că mai avem cuvinte..apropo!..eu atâta risipă de cuvinte ca de la 89 încoace parcă nu am mai întâlnit..se vorbeşte de dragul verbului a vorbi...să mai spună cineva că românul nu ştie "gramatecă"..cu matematica e jale că sigur se cam încurcă operaţiunile şi tot în jurul împărţirii se învârt toate, vorba lui Şeicaru,"viaţa-i viaţă,banu-i ban..om bogat sau simplu cetăţean..."..dixit!..


mesaj

toate articolele postate sunt inspiraţie şi creaţie proprie.. de aceea e bine să nu plagiaţi şi ,dacă totuşi o faceţi,adăugaţi vă rog o trimitere la sursă..nu am să invoc drepturile de autor,deoarece eu cred în justiţia divină şi nu în cea umană:).. imaginile însă sunt luate de pe net,iar cele cu drepturi de autor au înscrise pe ele situl respectiv..pe această cale mulţumesc mult tuturor creatorilor acestora..
-

Totalul afișărilor de pagină

Image du Blog joliscoeurs.centerblog.net
Source : joliscoeurs.centerblog.net sur centerblog.