marți, 4 decembrie 2018

iarna ca in povesti........



           





ninge ca in povesti...incep povestile de iarna......

   




 vine un timp cand cuvintele sunt de prisos..doar natura vorbeste ,prin timpul apus,prin cel prezent,ca deocamdata nu mai este timp viitor....dar lasa ca rasar ei ghioceii si atunci,vin alte vise,alte povesti...

                         



                   

vineri, 13 iulie 2018

Liber arbitru..pe scurt.

  
             
    Gândul și somnul,iată două entități care ne fură rațiunea.În fiecare zi constat că de dimineață până seara sunt preocupată pe deoparte de activități cotidiene care să-mi asigure existența,pe de alta sunt atentă la cei din jur care cer atenție într-o maăsură mai mare sau mai mică meritorie iar seara la culcare fie citesc o carte fie caut un film sau o emisiune interesantă ptr.a-mi încheia ziua .La faza asta intervine hoția.Fie citind câteva pagini dintr-o carte gândul mă distrage(vezi expresia m-a furat gândul) și-mi pune pe tapet o situație nerezolvată sau una care mi-a creat tensiune în ziua cu pricina,fie privind un film încep să fac paralele cu situații similare de viață ,sau să trec în revistă viața actorilor cu pricina,iar la final somnul cel mai mare hoț mă fură(de unde și expresia,”m-a furat somnul”)lăsându-mă de multe ori cu suspansul poveștii neterminate și cu perspectiva căutării pe net finalul emisiunii sau a filmului cu pricina ptr.a cunoaște finalul.
   Dacă mă gândesc bine am multe entități în mine care zilnic îmi fură liberul arbitru cum este la modă mai nou explicația prin care dacă nu ai reușit ceva se datorează liberului arbitru,adică;tu ai vrut-o,acum suportă.Dar totuși sunt atâtea aspecte ale vieți mele în care am dorit cu ardoare să merg pe un anume drum însă ceva ,o forță nevăzută îmi schimba direcția indiferent de voința mea.Sigur că deraierea trenului meu era victoria altor persoane care ce să vezi și, ei actionau datorită liberului arbitru....

joi, 26 aprilie 2018

Primăvară...retro:)




    
      Un fulger spintecă cerul în prag de răsărit de soare...un tunet se aude în depărtare..simultan un tren sună la trecere de barieră..aerul cald al dimineţii ,deodată se răcoreşte sub ropotul unei ploi repezi..ascult în semitrezie această orchestră a naturii şi mă trezesc de-a binelea ,când telefonul sună strident în casă..Alerg cu sufletul strâns,gândind ce veşti mă mai aşteaptă..sigur nu prea bune..vine o vreme în care soarele din suflet este mai mereu umbrit de norii vremurilor tumultoase..De la un timp,zici că plouă numai cu veşti triste,ba nu ştiu cine a murit,ba nu ştiu care s-a îmbolnăvit,stresul contaminează pe oricine,fie tânăr fie vârstnic,iar viaţa trece cu viteza sunetului.Ridic receptorul..din fericire este greşeală..răsuflu uşurată..
     Ploaia s-a oprit,soarele a răsărit şi,cum ieri am avut o discuţie cu o cunoştinţă cu mult mai în vârstă decât mine,care povestea nostalgică despre anii tinereţii ei,la vrema când asculta muzică la un patefon,...mi-am amintit că am prin bibliotecă nişte discuri vechi cu muzică apusă,dar cu anumite melodii care se mai difuzează şi acum,însă din păcate nu am la ce să le ascult..pikup-ul la care le puneam,a dispărut de mult din casă..Mă gândesc să i le dăruiesc acesteia,dacă mai are dispoziţia să le şi asculte..Era tehnologiei digitale este în floare..fiecare generaţie are descoperirea ei..mă întreb,oare peste o sută de ani,ce va mai fi?..Mă întorc la ale mele.Nu ştiu cum îmi va fi ziua de azi..nici cea de mâine..de mult nu-mi mai fac iluzii că tot ce îmi planific voi şi realiza..asta deoarece forţa nevăzută a vieţii,are planurile  şi raţinea ei,pe care a mea raţiune nu o înţelege..Dixit!

  


 

marți, 13 februarie 2018

"Balada jocului de sah"............



                 


                                       Reginele ucid perfid
                                       Pionii taberei adverse
                                       Dar cand nebunii le desfid,
                                       S-arunca in vid pe cai diverse

                                       Scapati de turnurile reci
                                       Cu toata ura stransa-n coame
                                       Pe zig-zagele poteci
                                       Se-nfrunta caii morti de foame

                                       Doar regii ospatand pe branci
                                       Isi oglindesc tristetea-n linguri
                                       Stiind ce frig va fi atunci
                                       Cand vor ramane singuri-singuri


Sursa foto-text..internet

           

joi, 15 ianuarie 2015

Eminescu



                                                  Vreme trece, vreme vine,
                                                 Toate-s vechi şi nouă toate;
                                                      Ce e rău şi ce e bine
                                                  Tu te-ntreabă şi socoate;
                                                  Nu spera şi nu ai teamă,
                                                  Ce e val ca valul trece;
                                            De te-ndeamnă, de te cheamă,
                                                  Tu rămâi la toate rece.

                                                 Multe trec pe dinainte,
                                                   In auz ne sună multe,
                                                   Cine ţine toate minte
                                                   Şi ar sta să le asculte?...
                                                    Tu aşează-te deoparte,
                                                     Regăsindu-te pe tine,
                                                  Când cu zgomote deşarte
                                                   Vreme trece, vreme vine.

                                                    Nici încline a ei limbă
                                                   Recea cumpăn-a gândirii
                                                  Înspre clipa ce se schimbă
                                                     Pentru masca fericirii,
                                                 Ce din moartea ei se naşte
                                                      Şi o clipă ţine poate;
                                                     Pentru cine o cunoaşte
                                                 Toate-s vechi şi nouă toate.

                                                       Privitor ca la teatru
                                                   Tu în lume să te-nchipui:
                                                    Joace unul şi pe patru,
                                                 Totuşi tu ghici-vei chipu-i,
                                                  Şi de plânge, de se ceartă,
                                                    Tu în colţ petreci în tine
                                                   Şi-nţelegi din a lor artă
                                                     Ce e rău şi ce e bine.

                                                   Viitorul şi trecutul
                                                 Sunt a filei două feţe,
                                               Vede-n capăt începutul
                                                Cine ştie să le-nveţe;
                                               Tot ce-a fost ori o să fie
                                             În prezent le-avem pe toate,
                                               Dar de-a lor zădărnicie
                                                Te întreabă şi socoate.

                                                Căci aceloraşi mijloace
                                                 Se supun câte există,
                                              Şi de mii de ani încoace
                                             Lumea-i veselă şi tristă;
                                            Alte măşti, aceeaşi piesă,
                                              Alte guri, aceeaşi gamă,
                                                Amăgit atât de-adese
                                               Nu spera şi nu ai teamă.

                                              Nu spera când vezi mişeii
                                               La izbândă făcând punte,
                                                 Te-or întrece nătărăii,
                                               De ai fi cu stea în frunte;
                                             Teamă n-ai, căta-vor iarăşi
                                                Între dânşii să se plece,
                                               Nu te prinde lor tovarăş:
                                               Ce e val, ca valul trece.

                                               Cu un cântec de sirenă,
                                             Lumea-ntinde lucii mreje;
                                         Ca să schimbe-actorii-n scenă,
                                             Te momeşte în vârteje;
                                           Tu pe-alături te strecoară,
                                          Nu băga nici chiar de seamă,
                                                Din cărarea ta afară
                                         De te-ndeamnă, de te cheamă.

                                           De te-ating, să feri în laturi,
                                            De hulesc, să taci din gură;
                                           Ce mai vrei cu-a tale sfaturi,
                                                Dacă ştii a lor măsură;
                                                Zică toţi ce vor să zică,
                                            Treacă-n lume cine-o trece;
                                             Ca să nu-ndrăgeşti nimică,
                                                Tu rămâi la toate rece.

                                                Tu rămâi la toate rece,
                                         De te-ndeamnă, de te cheamă;
                                                Ce e val, ca valul trece,
                                                Nu spera şi nu ai teamă;
                                                 Te întreabă şi socoate
                                                  Ce e rău şi ce e bine;
                                             Toate-s vechi şi nouă toate:
                                                Vreme trece, vreme vine. 

 (Glosa-Mihai Eminescu-decembrie 1883)

La cât de actuale sunt aceste versuri,din care se desprinde ideea că nici după 132 de ani de la scrierea acestora,nu a schimbat cu nimic firea omenească,nu pot decât să-l parafrazez pe Delavrancea şi să spun atât:Eminescu nu a fost al strămoşilor,nu a fost al meu şi nici al vostru,ci a urmaşilor urmaşilor voştri şi a urmaşilor urmaşilor voştri în veacul vecilor,amin....dixit!


                       

marți, 30 septembrie 2014

despre gafe....



Am constatat că am  şi eu o calitate între ghilimele fie vorba..Sunt maestră în gafe..Gafele sunt scăpări ale firii noastre făcute,ori din indolenţă,ori din sinceritate,precum copii care nu ştiu să se ascundă în spatele unor măşti,ori din prostie...sigur că raporatat la mine,în afară de indolenţă pot intra în oricare categorii enumerate..depinde însă de cine mă judecă..în anumite momente însă cred că nici cel mai dur judecător nu m-ar judeca aşa cum o fac eu despre mine..Încerc regrete greu de înăbuşit aducându-mi aminte de cuvinte scăpate fără voie urmare a primului impuls,sau poate le-am rostit cu voie crezând că astfel lămuresc eu o situaţie la acel moment..Sigur consider nici că nu-i nici o nenorocire în a-mi cere iertare,şi când constat că nu mai foloseşte la nimic,iar îmi pun cenuşe în cap......uenori se întâmplă ceva neaşteptat..persoana respectivă ori nu te bagă în seamă  şi mirată întreabă:dar pentru ce ,întărind,chiar nu am de ce"..Sau ,te-ai ales cu o caracterizare nu prea plăcută,sigur nu afişată,pe care cu greu o mai poţi restabili în favoarea ta...şi de regulă ţi-ai luat adio şi n-am cuvinte de la acea persoană după ce constaţi că datorită gentileţii ţi-a răspuns puţin distrat.."a,când?, zău, nici nu am băgat de seamă"..Partea proastă e că ,posibil chiar să aibă dreptate iar eu ca proasta să mă fi demascat aducând în discuţie o întâmplare mai veche şi...evident, m-am lipit!..sigur, nu de admiraţie ci de distanţare..Concluzia este cea firească pe care am constatat-o de ani de zile..conform zicalei ,"dacă tăceai filosof rămâneai "mi se pare cea mai de folosit în orice situaţie..tăcerea..cum se mai spune, tăcerea e de aur...dar ce te faci  cu cei care te provoacă?..pentru că am întâlnit persoane atât de insistente în a te provoca de nu poţi să te ţii de principii oricât ai dori....eu deh,conform zodiei mele cea a taurului(sigur mai există şi un ascendent pe care nu mi l-am aflat vreodată cel care mă detaşează de această zodie în multe aspecte ale caracterului meu),dar principalul este f. elocvent..ca şi taurul sunt f. calmă,ca şi tăuraşul aeriană uneori,dar ca şi respectivul gen,să nu văd roşu în faţa mea..că m-am dus!..mă arunc înainte exact ca boul în multe situaţii şi evident ies "învingătoare",adică aut din arenă ,însângerată şi ,toreadorul victorios..eh am făcut şi eu o metaforă dar ,dacă şi acum e gafă măcar o fac pentru mine:)..că azi ,nu de fapt ieri, am făcut o gafă faţă de cineva şi mă tot gândesc ce atitudine să iau..cum să dreg busuiocul..de fapt mai bine tac..chiar dacă nu ştiu şi dacă mă ţin de cuvânt..depinde cât de" roşu" mi s-a prezis din astral:)..hai să avem o zi bună că de cele rele,cred că ne-am cam săturat..bună dimineaţa!


luni, 18 iunie 2012

fără titlu....

să ne înţelegem!..nu pot să rămân într-o relaţie,fie ea de prietenie sau altcumva,alături de cineva care nu ţine cont decât de interesele sale..de o persoană pe care nu o interesează decât ceea ce fac eu pt.ea şi nu ce ar putea face şi ea ptr.mine..de o persoană care-mi despică cuvintele în patru şi le interpretează cum doreşte ea şi nu cum de fapt le exprim eu.....de o persoană care, imediat ce I SE PARE, că nu mai este importantă în ochii mei,se crizează aruncându-mi în faţă vorbe încărcate de furie şi reproş neascultând motivele mele..o persoană care are impresia despre mine,deşi nu-i cer nimic ,că tot ce fac,sau am făcut  ptr.ea este doar dintr-un interes..o persoană care-mi acuză prietenii mei de falsitate,după ce i se răspunde de către aceştia la apel, de 10 ori şi a 11-a oară îşi mai văd şi de treburile lor..sau desfidând pe cei cu care eu comunic,sigur nu în ideea că vezi doamne eu aş fi superioară lor[de unde atâta,doar se ştie proverbul"cine se aseamănă,se adună,"]ci doar că nu o elogiează pe ea...o persoană care clar în ochii ei sunt o falsă,o ingrată,un nimic,evident a 11-a oară când ptui fir-ar să fie mi-am văzut şi eu de problemele mele o dată....şi mi-o aruncă nedisimulat cu aşa cuvinte sau sinonimele acestora...încerc să mă justific ,orice argument trece pe lângă urechea sau înţelegerea ei...ptr.că dânsa este o orgolioasă..iar în DEX ştim cum se definesc orgolioşii,da?..:"„Părere foarte bună, adesea exagerată şi nejustificată, despre sine însuşi, despre valoarea şi importanţa sa socială; îngâmfare, vanitate, suficienţă, trufie." ..aşa cum citeam şi pe blogul cuiva ce făcea o disertaţie pe această temă,"orgoliosul e cel care se cunoaşte cel mai puţin pe sine şi îi place compania oamenilor care îl flatează. Nu suportă să fie contrazis.  E atât de plin de el, încât orice tentativă de a-l lămuri într-o problemă, va fi sortită eşecului...orgoliosul se recunoaşte după felul în care vrea, în orice împrejurare, să aibă dreptate şi să le arate celor din jur că ei, de fapt, greşesc. Vrea să dea impresia că numai el poate fi singurul deținător al adevărului...orgoliosul  nu ştie cine este cu adevărat, el este doar ceea ce se crede că este, de aceea cu greu va accepta să se schimbe vreodată. El nu ştie să fie recunoscător şi nici să ceară iertare dacă a greşit..."am încheiat citatul..
prin urmare de astfel de persoane ,oricât le-aş admira persoana sau inteligenţa,mă detaşez brusc definitiv şi iremediabil,fără alte explicaţii din moment ce pe cele anterioare nu mi le-a înţeles,..ptr.că aşa se întâmplă în viaţă,atunci când pui prea mult suflet în ce faci ptr.cineva,fără să ceri nimic la schimb,celălalt ajunge să creadă că este mult deasupra ta şi-şi poate permite orice şi oricând să te calce în picioare.....acesta le este caracterul..vorba lui Cicero,:
"caracterul fără inteligenţă poate multe,inteligenţa fără caracter nu valorează nimic"punct!. 



duminică, 17 iunie 2012

ca-n viaţă:)...

ce bine este în viaţă,să ai un prieten puternic..,te simţi domne , în siguranţă!....


..aoleu,dar ăştia ce au cu mine?..tocmai când mă bazam şi eu că are cine să mă apere..şi se mai dau unii prieteni!...ştiam eu că la greu trebuie să mă descurc singură..aşa că, aplicăm varianta ştiută....o fi ea fuga ruşinoasă,dar chiar că-i sănătoasă....miauuu!!1....:))))...

....................





duminică, 19 iunie 2011

povestea unei duminici,în imagini:).....

am primit o scrisoare pe aripi de vânt cu slove scrise din petale de flori plutind pe câmp..este venită din depărtare..şi desigur imaginară..îmi face bine,chiar dacă e hilară..şi acum în lumea mea vreau s-o împărtăşesc cuiva..desigur mai întâi poate la o cafea:)..

că-s invitată la Viorica,şi vine şi Ceresica.....

sau mai bine ies cu Angelica la iarbă verde,să ne bucurăm de aerul proaspăt de vară...
poate totuşi ar fi mai bine să stau în casă şi să citesc o carte....


deşi am primit o invitaţie şi la o corridă...
dar dacă aleg să vizionez un film romantic gen,"la est de Jawa",poate nu ar fi rău.....
sau să merg pe câmp să adun flori...


dacă totuşi merg la o şuetă,ce-ar fi?...mai bârfim şi noi pe acolo ca-ntre fete,hm!:)......


poate pe seară merg şi la un teatru....eeeee!:)...


până atunci ,fiind cald,m-aş relaxa într-un hamac....
renunţ însă că mă plictiseşte vecinul de la 5:)...
mai bine voi face o plimbare cu barca pe lac....
apoi voi ieşi pe seară la o terasă din golf,cu amicile mele din alte constelaţii,şi vom trece în revistă evenimentele zilei ....


după care mă voi retrage pe terasa casei mele,unde melancolică voi fraterniza cu luna,visând la stele....


şi înainte de culcare,voi răspunde la acea scrisoare cu drag şi dor,pierzându-mă în depărtare....evident în lumea viselor.....


şi uite aşa închei povestea unei zile de vară din viaţa mea ce-mi aduce  vremea petrecută în alt timp,pe care subconştientul a stocat-o în arhiva ancenstrală,şi la anumite momente mai răsfoieşte paginile acesteia,spre deliciul inimii şi a sufletului pe timpul când raţiunea mea doarme...bine că nu atât cât să nască şi monştri:)..
o duminică plăcută!:)...

.

mesaj

toate articolele postate sunt inspiraţie şi creaţie proprie.. de aceea e bine să nu plagiaţi şi ,dacă totuşi o faceţi,adăugaţi vă rog o trimitere la sursă..nu am să invoc drepturile de autor,deoarece eu cred în justiţia divină şi nu în cea umană:).. imaginile însă sunt luate de pe net,iar cele cu drepturi de autor au înscrise pe ele situl respectiv..pe această cale mulţumesc mult tuturor creatorilor acestora..
-

Totalul afișărilor de pagină

Image du Blog joliscoeurs.centerblog.net
Source : joliscoeurs.centerblog.net sur centerblog.