marți, 13 februarie 2018

"Balada jocului de sah"............



                 


                                       Reginele ucid perfid
                                       Pionii taberei adverse
                                       Dar cand nebunii le desfid,
                                       S-arunca in vid pe cai diverse

                                       Scapati de turnurile reci
                                       Cu toata ura stransa-n coame
                                       Pe zig-zagele poteci
                                       Se-nfrunta caii morti de foame

                                       Doar regii ospatand pe branci
                                       Isi oglindesc tristetea-n linguri
                                       Stiind ce frig va fi atunci
                                       Cand vor ramane singuri-singuri


Sursa foto-text..internet

           

joi, 18 ianuarie 2018

Nimic mai adevarat..."Avem timp"







                             Avem timp pentru toate.
          Să dormim, să alergăm în dreapta şi-n stânga,
           să regretăm c-am greşit şi să greşim din nou,
       sa-i judecam pe alţii şi să ne absolvim pe noi înşine,
            avem timp să citim şi să scriem,
      să corectăm ce-am scris, să regretăm ce-am scris,
      avem timp să facem proiecte şi să nu le respectăm,
   avem timp să ne facem iluzii şi să răscolim prin cenuşa lor mai tarziu.
             Avem timp pentru ambiţii şi boli,
       să învinovăţim destinul şi amănuntele,
     avem timp să privim norii, reclamele sau un accident oarecare,
      avem timp să ne-alungăm întrebările, să amânăm răspunsurile,
        avem timp să sfărâmăm un vis şi să-l reinventăm,
         avem timp să ne facem prieteni, să-i pierdem,
     avem timp să primim lecţii şi să le uităm dupa-aceea,
        avem timp să primim daruri şi să nu le-nţelegem.
     Avem timp pentru toate.
       Nu e timp doar pentru puţină tandreţe.
        Când să facem şi asta - murim.
     Am învăţat unele lucruri în viaţă pe care vi le împărtăşesc şi vouă!!
        Am învăţat că nu poţi face pe cineva să te iubească
        tot ce poţi face este să fii o persoană iubită.
           Restul... depinde de ceilalţi.
    Am învăţat că oricât mi-ar păsa mie
      altora s-ar putea să nu le pese.
    Am învăţat că durează ani să câştigi încredere
       şi că doar în câteva secunde poţi să o pierzi.
    Am învăţat că nu contează CE ai în viaţă
                 ci PE CINE ai.
   Am învăţat că te descurci şi ţi-e de folos farmecul cca. 15 minute
     după aceea, însă, ar fi bine să ştii ceva.
   Am învăţat că nu trebuie să te compari cu ceea ce pot alţii mai bine să facă
       ci cu ceea ce poţi tu să faci.
   Am învăţat că nu contează ce li se întâmplă oamenilor
       ci contează ceea ce pot eu să fac pentru a rezolva.
     Am învăţat că oricum ai tăia
            orice lucru are două feţe.
    Am învăţat că trebuie să te desparţi de cei dragi cu cuvinte calde
      s-ar putea să fie ultima oară când ii vezi.
    Am învăţat că poţi continua încă mult timp
     după ce ai spus că nu mai poţi.
   Am învăţat că EROI sunt cei care fac ce trebuie, când trebuie
       indiferent de consecinţe.
    Am învăţat că sunt oameni care te iubesc
         dar nu ştiu s-o arate.
   Am învăţat că atunci când sunt supărat am dreptul să fiu supărat
       dar nu am dreptul să fiu şi rău.
   Am învăţat că prietenia adevărată continuă să existe chiar şi la distanţă
      iar asta este valabil şi pentru iubirea adevărată.
   Am învăţat că, dacă cineva nu te iubeşte cum ai vrea tu
       nu înseamnă că nu te iubeşte din tot sufletul.
   Am învăţat că indiferent cât de bun iţi este un prieten
      oricum te va răni din când în când,
        iar tu trebuie să-l ierţi pentru asta.
   Am învăţat că nu este întotdeauna de ajuns să fii iertat de alţii
     cateodată trebuie să înveţi să te ierţi pe tine însuţi.
   Am învăţat că indiferent cât de mult suferi,
      lumea nu se va opri în loc pentru durerea ta.
  Am învăţat că trecutul şi circumstanţele ţi-ar putea influenţa personalitatea
     dar că TU eşti responsabil pentru ceea ce devii.
  Am învăţat că, dacă doi oameni se ceartă, nu înseamnă că nu se iubesc
     şi nici faptul că nu se ceartă nu dovedeşte că se iubesc.
  Am învăţat că uneori trebuie să pui persoana pe primul loc
      şi nu faptele sale.
  Am învăţat că doi oameni pot privi acelaşi lucru
     şi pot vedea ceva total diferit.
  Am învăţat că indiferent de consecinţe
     cei care sunt cinstiţi cu ei înşişi ajung mai departe în viaţă.
  Am învăţat că viaţa îţi poate fi schimbată în câteva ore
     de către oameni care nici nu te cunosc.
  Am învăţat că şi atunci când crezi că nu mai ai nimic de dat
     când te strigă un prieten vei găsi puterea de a-l ajuta.
  Am învăţat ca scrisul ca şi vorbitul
     poate linişti durerile sufleteşti.
  Am învăţat că oamenii la care ţii cel mai mult
    îţi sunt luaţi prea repede...
  Am învăţat că este prea greu să-ţi dai seama
   unde să tragi linie între a fi amabil, a nu răni oamenii şi a-ţi susţine părerile.
     Am învăţat să iubesc
      ca să pot să fiu iubit.
               (Octavian Paler)

Foto..sursa internet

 


miercuri, 10 ianuarie 2018

..şi început de an..

  
  Sfarsit de an apatic..inceput de an,optimist..stări obişnuite de om normal.La aceste vremuri când se anunţă mai peste tot în mass media că depresia a ajuns la cote alarmante sigur a fi normal într-o lume anormală este ceva inedit..baliverne emanate de gândurile mele.Toţi oamenii sunt în căutarea fericirii..de aici şi titlul cărţii filosofului meu unul dintre preferaţi desigur Bertrand Russel..in căutarea fericirii..roman citit acum zeci de ani,în proiect de a fi recitit de încă ceva ani buni şi , fiind în ton cu viteza secolului,că nu?,(aici e crăciunul ,mâine poimâine paştele şi nici nu ştii când a trecut anul că o iei de la început)..mai amânăm..ideeea desigur:)
   Spuneam anul trecut,adică mai acum ceva zile,că 2017,mi-a adus ca inedit, tăvălugul global..aşa am botezat eu,că tot mai ieri a fost boboteaza,afluenţa de oameni cu care m-am intersectat,..(.de zici că am trăit subit o sută de ani)..Iar eu, cea mare filosoafa,la mod ironic vorbind,eu cea care mai tot timpul sunt preocupata de acest non sens al vieţii,legat de naştere şi moarte,dar şi de întâlniri întâmplătoare cu oameni ,necunoscuţi pe care nu i-am văzut vreodată după ce,  am legat conversaţii trecătoare,pornind de la un simplu salut,până la destăinuiri reciproce de parcă ne cunoşteam decând lumea,iată că un simplu articol,mi-a luminat mintea cea pierdută în întuneric mult timp în urmă....
    să nu o mai lungesc..
     voi da un copy-paste a unui articol preluat de pe site-ul "eva.ro"
 deci:...de memorat!

Viața este o călătorie, în care suntem conectați cu orice persoană pe care o întâlnim. Nimic nu se întâmplă accidental.
Poate sună clișeic, dar totul se întâmplă dintr-un motiv anume și nu există coincidențe. Fiecare persoană pe care o întâlnim accidental joacă un rol semnificativ în viața noastră și servește scopului de a ne ajuta să ne maturizăm. Iată la ce întâlniri ar trebui să fii atent!

Știai că nu ne întâlnim accidental cu alți oameni? Iată la ce conexiuni să fii atent!

1. Conexiunea care te trezește


Este vorba despre oamenii care te ajută să conștientizezi ce este cu adevărat semnificativ în viață. Aceștia își fac apariția pentru o perioadă scurtă de timp, doar pentru a ne aminti care sunt visurile și ambițiile și de ce ar trebui să le împlinim. Universul ne trimite acești oameni pentru a ne ajuta să ne concentrăm la obiectivele pe care le avem și să facem pașii necesari pentru atingerea lor.

2. Conexiunea care ne aduce aminte


Acești oameni apar în viețile noastre doar pentru a ne reaminti că există o cale către succes și fericire, o cale pe care trebuie să ne continuăm înaintarea. Acestea sunt adesea persoane temporare, dar care au un impact durabil asupra sufletului nostru. 

3. Conexiunea care ne împinge de la spate


Trebuie să învățăm câteva lecții dure de-a lungul vieții și există anumite persoane care vin în viața noastră doar pentru a ne da aceste lecții dificile, care ne ajută să avansăm. Este vorba despre persoanele care ne ghidează să învățăm lucrurile.

4. Conexiunea care ne definește locul în Univers


Ne întâlnim cu o multitudine de oameni în fiecare zi, fără a ne aminti de ei. Mergi cu metroul, la cafenea sau pur și simplu trec pe lângă tine pe stadă, aveți o interacțiuni scurtă, dar nu creați niciodată o conexiune. Aceștia sunt oamenii care păstrează locul în Univers pentru noi. În călătoria noastră, putem să mergem alături de alți oameni fără a-i judeca sau fără a încerca să îi reparăm. Momentul acela în care le oferim sprijin necondiționat și bunăvoință, în care nu încercăm să îi controlăm, ne ajută și pe noi. 

5. Conexiunea pe termen lung


Doar un procent mic din persoanele pe care le întâlnim în această viață va rămâne alături de noi. Aceste persoane au cel mai mare impact asupra vieții noastre și sunt cele mai valoroase ființe pe care le întâlnim. Pot fi prieteni de familie, prieteni apropiați sau parteneri.
       
 

duminică, 7 august 2016

.............

   După o lungă pauză de blog,timp în care printr-un ”accident” am reușit să-mi pierd toate datele din p.c.salvate pe două stikuri virusate și pe care habar nu am cum să le reconstitui,după ce și laptopu-lui  pe care îl foloseam în stocarea diferitelor informații ,i s-a dus tastatura neputându-se formata deci nici repara cumva,am reușit să intru puțin pe aici să mai îmi scriu ceva în ideea de a nu se crede că mi-am abandonat cumva domeniul virtual,obținut cu ceva ani în urmă gratis.Mai ales că nu se știe și cât va mai fi gratis,din moment ce mai peste tot pe unde am conturi au început să-mi ceară bani dacă vreau să mai scriu ceva.Partea proastă este că mai sunt și blocate în ideea că nu mai pot șterge nicicum contul respectiv.Așa că mi-am zis să mai profit un pic de acest respiro și să-mi mai aștern gândurile pe aici.Cineva spunea cum ca este bine ca în fiecare zi să-i scriem lui Dumnezeu câte o scrisoare.Mi s-a luminat mintea deodată,ei bine,lasă că, oricum încă este luminată dar nu prea știu în ce emisferă,și mi-am zis,uite revelație,dacă tot observ că oricui încerc să mă destăinui sunt tratată cu ignor,hai să arunc vorbe la văzduh.Mai dau totuși o circumstanță atenuantă interlocutorului gândind,ca posibil să fie o iluzie personală ,oamenii să posede autism la purtător iar eu să vorbesc de-a surda.Buuun...!
   Așa că,imediat mi-am făcut un plan.În fiece dimineață la cafea,voi scrie către cel de sus o scrisoare.Secretul cică, este să o scrii ”de mână”(nu de mână cu cineva,ci acolo pe foaie albă de hârtie,cu pix, stilou sau poate creion,mă rog la alegere(uite unde era liberul arbitru pe care tot îl combat eu în orice discuție fie prin argumente fie prin meditație și nimeni nu mă ia în seamă).Mă reped la topul de coli de hârtie,dar.. pauză,un gând îmi străfulgeră;”scriu eu pe ele dar ce fac apoi,le arunc la coș sau le ard?”.Că de ținut în vreun dosar nu poate fi vorba.Cineva le va găsi și le va citi,nu?.Sau, împrăștiată cum sunt,le voi împrăștia eu singură în vreo zi în care fac ordine,sau le voi pune bine,atât de bine precum unele documente de care nu dau de ele de mult timp pt.că am uitat pe unde le-am pus.Și cu proiectul în gând și cu ceașca aburindă de cafea încep un dialog mental eu cu mine sau eu cu dumnezeu.....”scrisoarea I”..zici că-s Eminescu...Bună dimineața,Doamne!.Azi este o zi minunată (pentru tine desigur,că pentru mine habar nu am cum va fi)spune-mi te rog ce anume preferi,coala de hârtie,caietul,sau internetul că tot ne-ai băgat în ceață cu aceste nisipuri mișcătoare virtuale de după revoluție?!.Pauză!..nici un răspuns,nici o idee..bine uite că există din moment ce scriu aici și abordez acest subiect.Însă,firesc,nu pot scrie la vedere tot ce sufletul meu ar dori să afle.Îți voi scrie în gând..mă gândesc.Iar nu-i bine că după ce aștern un cearceaf de cuvinte,uit ce ți-am spus..sau mă rog ce mi-aș dori eu să-mi oferi în timpul apropiat.Cum să-mi dau seama că m-ai auzit?!...Hm.!Privesc plictisită pe fereastră precum pisica din imagine.Trecători,oameni grăbiți,sau nu,toți cu gândurile lor, toți vorbind cu Tine..Unde să-mi mai încapă și mie ceașca de cafeluță plină de arome amestecate cu dorințe?Abandonez..E duminică, e soare, pe la mare am fost,afară adie un vânt ușor rece,semn că vara e pe sfârșite,bine că de fapt nici nu știu dacă a fost vară și schimb gândul.Voi mai pierde o zi făcând planuri,ocolind răspunsuri,pierzând timpul care după ce că-i scurt are destule falii nefolositoare,ascult fără interes o emisiune unde clarvăzători,prezicători,numerologi și astrologi,dau ca sigur venirea vremurilor grele,vremuri ce fost-au de milenii la fel,cu crize financiare,politice,cutremure,inundații,etc...dar precum proverbul câinii latră,caravana trece,până la urmă doar dumnezeu este cel care le contolează pe toate,sau poate nu, omul se supune acestor torente ale vieții fie că vrea fie că nu și viața merge înainte!....Cam atât pt.azi..și mâine e  o  zi!.

miercuri, 9 decembrie 2015

răsfoind pagini de jurnal...



    De foarte multe ori am avut intenția să-mi radiez blogul.Dar datorită a două dintre multele și marile mele defecte și anume faptul că sunt o sentimentală dar și lașă,am renunțat.Lașitatea rămâne totuși  discutabilă,deoarece mă las în voia ei uneori din rațiune,ptr.că dacă studiez momentele în care am vrut să o înving făcând pe curajoasa,de fiece dată am pierdut..Mă rog, aspectul de față nu ar implica cine știe ce pierdere d.p.m.d.v. de aceea intenția rămâne încă în suspans.   
      Problema este că am uneori o dorință inexplicabilă de a-mi păstra toate gândurile care-mi trec prin cap.Aș vrea să nu pierd nimic din ce, acest mister al minții mi-l oferă secundă de secundă.Nu cred că sunt singura ființă care s-a întrebat,de ce atunci când nu vorbim cu cineva,vorbim în gând.Sunt milioane de cuvinte care îmi trec zilnic prin cap,unele le țin minte altele nu.Degeaba mă forțez să aduc înapoi gânduri despre ceva sau cineva care prin trecerea sa imaginară prin minte mi-a oferit o revelație.Nici vorbă de așa ceva,uitarea înghite tot.De foarte multe ori în noapte mintea devine lucidă și îmi scriu pagini întregi de roman,trec de la ficțiune la realitate,judec,mă judec,dau verdicte fac planuri,îmi doresc să le scriu pe ecran sau caiete,dar ochii obosiți de ziua lungă care le solicită privirea,refuză a se trezi și atunci încerc să-mi colectez ”creația ”în a o reproduce a doua zi.
                       

       Nu ai să vezi!...,ori rămân frânturi de gânduri ,ori nimic, de zici că cineva a șters o tablă precum la școală și abandonez a-mi nota ce în noapte mi se dovedea ceva genial de memorat.La fel ca și  visele de noapte care se duc în neant precum au venit.Pe unele le țin minte doar ptr.ceva secunde dis de dimineață,asemeni unui rezumat de proză,pe altele le uit de cum m-am trezit.Am încercat cândva să fac un jurnal al acestor năluci nocturne și peste timp le-am recitit:Senzația a fost de uimire,deoarece cu toate interpretările oculte sau științifice care se fac citite de mine pe unde găsesc,am constat că  mereu am fost pe dinafara semnificațiilor,totul fiind fără sens,prin urmare am șters tot și am renunțat a le mai băga de seamă.
        Cam aceeași senzație o am uneori și cu acest blog, mai ales  când răsfoiesc prin el recitind postări și mai mult datorită serviciului google de cuantificare și sortare a postărilor pe paginile cărora unii cititori poposesc aleatoriu și dau de scrieri din anii precedenti,că eu nu mai am răbdare să-mi recitesc absolut tot ceea ce am scris.Chiar mi se pare fără sens ceva ce am trăit la un timp și faptul că am încercat să imortalizez acele momente.
      Sunt clipe expirate, gânduri reprimate și până la final nimic nou sub soare,omenirea este un tot unitar ,diferența este că fiecare om se consideră unic.


         Spunea cineva ca în viață să faci în așa fel  încât să nu ajungi vreodată să spui,”îmi pare rău”.Este greu de a te conforma acestui subiect.Se știe că mare parte dintre noi ne naștem cu anumite limite.Partea rea sau poate bună este că;1).dintre aceștia fac parte și eu,2).planeta este populată de mai mult de 80% de astfel de oameni.Procentul evident l-am estimat din partea de limită a minții de care dispun.Problema este că puțini recunosc că fac parte dintre cei  limitați.Făcând filosofia de trei simplă a prostiei,să trec la etalarea limitelor mele.Prostia nu doare, spunea cineva (sigur pe prost,că pe altul îl lovește greu) prin urmare nu înțeleg de ce mă doare pe mine?.Am constat de multe ori când recapitulând momente din viață(cazul de față pagini de blog pesonal) în care  m-am exprimat cumva crezându-mă la momentul respectiv teribil de deșteaptă(lasă că în infatuarea interioară mă credeam genială), să constat apoi,că am dat la greu cu bâta în baltă cum se spune...pentru că printre altele, am la purtător o lipsa crasă de diplomație  în comunicare.

                               


          Comunicarea este puntea de legătură între suflete.Comunicarea este cea care te ridică,sau cea care te aruncă în gropile cele mai adânci ale vieții.Pot spune că multe gropi am ”pupat” la viața mea din cauza lipsei de inspirație într-un dialog.Degeaba îmi sclipea mie mintea după aceea,gândind că trebuia să spun asta sau asta,impresia s-a format,distanța s-a instalat iar eu a trebuit să cotesc pe alt drum.Este și asta o lecție de viață pe care oricât mi-aș însuși-o nu o pot trece niciodată.Pentru că înșiruirea de defecte personale continuă cu dorința de a fi perfectă în tot ce fac.Rezultatul?..Am devenit o perfectă în imperfecțiune.Asta se vede în momentul în care nu te mai caută nimeni.Chiar și o perioadă temporară.Că o legătură poate se reface peste timp,nu înseamnă că ești și apreciat,e mai mult ca sigur o conjunctură de viață când în lipsa a ceva mai bun rămâi disponibil.

        Dar evident cf.legilor universale totuși mai există și,resemnarea.Vrei nu vrei, mergi mai departe gândind că următoarea dată, nu vei mai face  greșeli și dacă le vei face nu-i nimic;Dumnezeu în marea lui bunătate nemărginită și-a creat o grădină fără limite,prin care te poți plimba nestingherit,cf.sintagmei, ”mare-i grădina lui dumnezeu”.
     Prin urmare, plec iar la plimbare!:)  



joi, 15 ianuarie 2015

Eminescu



                                                  Vreme trece, vreme vine,
                                                 Toate-s vechi şi nouă toate;
                                                      Ce e rău şi ce e bine
                                                  Tu te-ntreabă şi socoate;
                                                  Nu spera şi nu ai teamă,
                                                  Ce e val ca valul trece;
                                            De te-ndeamnă, de te cheamă,
                                                  Tu rămâi la toate rece.

                                                 Multe trec pe dinainte,
                                                   In auz ne sună multe,
                                                   Cine ţine toate minte
                                                   Şi ar sta să le asculte?...
                                                    Tu aşează-te deoparte,
                                                     Regăsindu-te pe tine,
                                                  Când cu zgomote deşarte
                                                   Vreme trece, vreme vine.

                                                    Nici încline a ei limbă
                                                   Recea cumpăn-a gândirii
                                                  Înspre clipa ce se schimbă
                                                     Pentru masca fericirii,
                                                 Ce din moartea ei se naşte
                                                      Şi o clipă ţine poate;
                                                     Pentru cine o cunoaşte
                                                 Toate-s vechi şi nouă toate.

                                                       Privitor ca la teatru
                                                   Tu în lume să te-nchipui:
                                                    Joace unul şi pe patru,
                                                 Totuşi tu ghici-vei chipu-i,
                                                  Şi de plânge, de se ceartă,
                                                    Tu în colţ petreci în tine
                                                   Şi-nţelegi din a lor artă
                                                     Ce e rău şi ce e bine.

                                                   Viitorul şi trecutul
                                                 Sunt a filei două feţe,
                                               Vede-n capăt începutul
                                                Cine ştie să le-nveţe;
                                               Tot ce-a fost ori o să fie
                                             În prezent le-avem pe toate,
                                               Dar de-a lor zădărnicie
                                                Te întreabă şi socoate.

                                                Căci aceloraşi mijloace
                                                 Se supun câte există,
                                              Şi de mii de ani încoace
                                             Lumea-i veselă şi tristă;
                                            Alte măşti, aceeaşi piesă,
                                              Alte guri, aceeaşi gamă,
                                                Amăgit atât de-adese
                                               Nu spera şi nu ai teamă.

                                              Nu spera când vezi mişeii
                                               La izbândă făcând punte,
                                                 Te-or întrece nătărăii,
                                               De ai fi cu stea în frunte;
                                             Teamă n-ai, căta-vor iarăşi
                                                Între dânşii să se plece,
                                               Nu te prinde lor tovarăş:
                                               Ce e val, ca valul trece.

                                               Cu un cântec de sirenă,
                                             Lumea-ntinde lucii mreje;
                                         Ca să schimbe-actorii-n scenă,
                                             Te momeşte în vârteje;
                                           Tu pe-alături te strecoară,
                                          Nu băga nici chiar de seamă,
                                                Din cărarea ta afară
                                         De te-ndeamnă, de te cheamă.

                                           De te-ating, să feri în laturi,
                                            De hulesc, să taci din gură;
                                           Ce mai vrei cu-a tale sfaturi,
                                                Dacă ştii a lor măsură;
                                                Zică toţi ce vor să zică,
                                            Treacă-n lume cine-o trece;
                                             Ca să nu-ndrăgeşti nimică,
                                                Tu rămâi la toate rece.

                                                Tu rămâi la toate rece,
                                         De te-ndeamnă, de te cheamă;
                                                Ce e val, ca valul trece,
                                                Nu spera şi nu ai teamă;
                                                 Te întreabă şi socoate
                                                  Ce e rău şi ce e bine;
                                             Toate-s vechi şi nouă toate:
                                                Vreme trece, vreme vine. 

 (Glosa-Mihai Eminescu-decembrie 1883)

La cât de actuale sunt aceste versuri,din care se desprinde ideea că nici după 132 de ani de la scrierea acestora,nu a schimbat cu nimic firea omenească,nu pot decât să-l parafrazez pe Delavrancea şi să spun atât:Eminescu nu a fost al strămoşilor,nu a fost al meu şi nici al vostru,ci a urmaşilor urmaşilor voştri şi a urmaşilor urmaşilor voştri în veacul vecilor,amin....dixit!


                       

vineri, 2 ianuarie 2015

An nou....


S-a mai dus un an.Revelionul a trecut si el lasand in urma lui tone de confeti si milioane de artificii care pt.cateva clipe au eclipsat stelele cerului de iarna.Sperantele au urcat la cer pentru ca îngerii sa ia și ei aminte la misiunea ce o au de îndeplinit pentru fiecare .Au mai rămas  două zile de relaxare după care va  începe vacarmul zilelor golite de poleiala brazilor împodobiți și a luminițelor artificiale urmând escaladarea Golgotei.Acum depinde de fiecare de cum va ști să-și poarte crucea.Bineînțeles la cumpana anilor nu am ocolit obiceiul de a servi o felie de tort si un pahar de sampanie in a serba evenimentul.Pană la urmă am lăsat principiile de-o parte și la indemnul celor apropiati m-am gândit să-mi pun totuși o dorință.Mi-am dat seama însă ca nu am doar o singura dorinta ci atat de multe incat nu le pot aduna si comprima intr-una singura așa că am inceput să mi le spun in sir indian.Astfel că habar nu am care dintre ele a prins fix 12 noaptea astfel incat sa verific veridicitatea superstitiei.În fine,vorba cuiva,trecutul l-am văzut,prezentul îl văd,iar viitorul îl voi vedea.Cam acestea ar fi gandurile mele de început de an.



marți, 30 decembrie 2014

gânduri de sfârșit de an...


Un an se sfârșește,un alt an se pregătește.Mai e puțin și vom intra într-un alt tunel,ups,alt an.În fine, ce mi-e tunel, ce mi-e an!.Metaforic tunelul de fapt reprezintă culoarul prin care trebuie să mergem folosindu-ne mintea așa fel încât să nu confundăm lumința de la capătul tunelului cu farul vreunui marfar cum zicea cineva...Deocamdată iarna și-a început activitatea în forță aruncând peste oraș generoși fulgi de zăpadă îmbrăcând tot peisajul în alb așa cum de mult nu a mai fost cel puțin prin zona mea.Copiii sunt cei mai fericiți,au umplut aleile parcului cu larma lor  , întrecându-se care mai de care la construirea unui om de zăpadă.Oamenii mai fac cumpărături pe ultima sută de metri și asta nu doar în ideea de a-i prinde anul cu stomacul plin cum zic cârcotașii dar și pentru că unii salariați au liber multe zile, zile în care dacă nu ai ceva prin casă riști să te plimbi printr-un oraș pustiit precum cele din filmele americane rămase după vreun cataclism cosmic sau uman.Universul pare și el că și-a luat un mini concediu,nu comete nu seisme ci mici accidente umane Liniștea e aparentă desigur,că grijile între timp își adună hoardele barbare pregătindu-și invaziile și migrațiile viitoare..Personal după cum mi-am propus la începutul acestei vacanțe de iarnă,o duc într-o perpetuă grevă japoneză.Sigur puțin îi pasă universului de greva mea.important e că nu stagnez...Voi continua cu aceleasi pregătiri tradiţionale primind aceleaşi colinde cântate de grăbiţi copii în a-şi primi un bănuţ că ah, da, obiceiul cu covrigi, nuci şi mere cade..banu-i la putere. plictiseală mare,deci nici o schimbare.După ceva agitaţie după ritualul de trimitere felicitări mai pe mail,mai prin sms,în noaptea dintre ani,nu-mi voi pune nici o dorință că privind retrospectiv praful s-a ales de toate dorințele mele gândite cândva.Dar cum superstițile sunt generale, voi avea grijă să nu gândesc la nimic ci doar să privesc artificiile aruncate din belșug pe cerul nopții de iarnă și evident să-mi promit anumite schimbări de atitudine în anul ce vine.Să încerc a evita persoanele pe care nu le agreez și anume cele mereu puse pe ceartă, colerice, care din orice se supără, persoane în fața cărora trebuie mereu să fii atent la cuvinte, la ton, la exprimare, astfel pentru a evita un conflict cu ei de genul bombei de la Hiroshima.Sigur nu voi reuși să atenuez totul vreodată,ideal este să nu am de-a face cu aceștia dar din păcate ăsta-i  ”babilonul” ceresc în care existăm,locul unde ne adunăm pentru o perioadă suflete venite de nu știm unde ptr.a pleca spre cine știe unde.Și ca să închei ,sigur că mi-am proiectat și ceva obiective că nu se poate fără acestea deși ziua de mâine-i ca un zid ”care nu se înfiorează de a ta faimă Baiazid(metaforic aici baiazid este destinul).. că nu pot să nu-i dau și lui atenție așa ca de final de an :)..
                                                       LA MULTI ANI!


vineri, 5 decembrie 2014

2 ani...

Azi se împlinesc doi ani....Ce-ar fi de spus?....nimic mai simplu..un cer misterios,o mare deşi explorată în lung şi lat plină de o lume a tăcerii și totuși atât de enigmatică în zgomotul făcut de valurile-i care se izbesc de țărm..o corabie a propriului meu destin eșuată pe un țărm ce pare că se contopește cu cerul și marea ,iar eu într-o neputință de a mă ridica din starea incertă până la urmă firească....Se spune că cel ce pleacă din această lume urcă la cer pentru a veghea pe mai departe de sus asupra ființelor dragi lăsate pe un țărm.Mă rog,e greu să deosebești realitatea de legendă...Pentru că până la urmă nimeni nu știe nimic,totul ține de presupuneri ,de ceea ce dictează ceva din interiorul ființei umane să creadă... Cu trei zile în urmă când iarna părea că se instalează cu tot arsenalul ei știut,după o ninsoare care a îmbrăcat oraşul în albul ei imaculat,gândeam că va fi uşor să ajung la cimitir fără să mă împotmolesc în noroiul de pe aleea mică unde periodic merg să aprind candele.De trei nopţi însă o ploaie torenţială era gata să-mi demoleze planul şi să amân vizita ceva mai încolo când poate îngheţul va face drumul mai accesibil în zonă..În această dimineaţă toate negurile  si ale vremii şi ale universului meu interior s-au adunat....,ploaia măruntă, rece făcea atmosfera şi mai sumbră....,oameni ici şi colo răzleţi sub umbrelă treceau grăbiţi care încotro.Evident nu aveam de gând să mă împiedic eu de atât,doar am fost şi am rămas,"ana lui manole"...că nu degeaba mă simt prinsă între niște ziduri din care nu mai pot să ies și nici nu voi mai ieși vreodată...Vitează, am pornit spre destinaţie cu un alai de gânduri în amintiri amestecate cu valuri de regrete si de flashuri ale momentului trăit cu doi ani în urmă pe care credeam că timpul le va estompa şi nici nu am simţit când am ajuns la destinatie.Uneori mă uimeşte cum vremea pare să-mi citească gândurile şi să facă în aşa fel încât să-mi îndeplinesc dorinţa de a rezolva ceva ce poate însăşi aceasta îmi pune piedică.Nu am să înţeleg cum de ploaia s-a oprit,cum de poteca respectivă care în alte dăţi îmi afunda încălțămintea  în noroi acum era netedă şi accesibilă..Florile din vază  deşi ofilite păstrau culoara aurie a crizantemelor de toamnă pe care i le dusesm eu cu două săptămâni în urmă..am vrut să le schimb dar bizar deşi temperatura atmosferei e cu grade plus,în vază gheaţa cimentuise tulpinile acestora şi am abandonat....M-am recules câteva minute,după care am plecat pe aleea străjuită de-o parte și de alta de atâtea suflete duse într-o lume a misterului...cu povești scrise sau nescrise cu dureri și neputințe ale multora în a le face față...a început din nou să fulguiască ..doar calendaristic iarna e la ea acasă..cum acasă va fi și lunga iarnă ce o duc în suflet și nici nu voi mai căuta să înțeleg de ce divinității îi plac lacrimile și suferințele umane..


marți, 14 octombrie 2014

despre nebunie....


Ziua de ieri a fost ziua în care fara motiv simteam în mine o bucurie de-mi venea să zbor printre floricele pe câmpii ,vorba cîntecului,hai să le adunăm copii..sigur am făcut abstracție de toată nebuneala ce am avut-o de suportat la birou prinsă în birocrația ce ne ocupă tot timpul că asta-i România...Și cum deh,bucuria nu-mi dădea pace stând agățată precum timbru de scrisoare de sufletul meu,am zis să-i găsesc totuși o explicație..și profitând de mici pauze de birou, mai dădeam o fugă și pe situri să mai îmi ocup mintea și cu alte meleaguri... iar cum mie îmi plac citatele la nebunie,hop ce mi-a ieșit în cale la prima deschidere?..de la net citire: "Nebunia este începutul bucuriei fără motiv”....ei ce spuneam! ..nimic nu e întâmplător pe lume,nu?..sau da?......bucuria mea s-a dezumflat precum un balon..gândul a devenit anxios..adică cum, care va să zică..sunt nebună?..și încep să privesc prin curtea altor semeni ai mei ,să fac comparații disecații și alte conotații,pentru a intra în normalitate..dar sigur am găsit multe lucruri care mă duceau cu gândul că nici ei nu-s departe de nebunia izvorâtă din anumite motive..și evident studiez mai departe și peste ce am dat..desigur peste alt citat....”într-o epocă nebună, a se crede neatins de nebunie este o formă de nebunie.”spune Saul Below...eeeeeee,cum e?..desigur bucuria începe iar să zburde firesc în ton cu proverbul cel cu capra..că m-am liniștit..și capra vecinului a murit....mai dau și drumul la tv,unde posturile au intrat într-o campanie electorală atipică  în care nebunia e la ea acasă..atâta diversiune nu am mai văzut vreodată...prin urmare intru în visare..visare care se dovedește, de la Schopenhauer citire:.”visul este o scurtă nebunie,iar nebunia un  lung vis”....și pentru consolare ajung și la maestrul Cioran care spune,”o existenţă care nu ascunde o mare nebunie n-are nici o valoare.”..domne valorosă mai sunt, îmi spun, dar imediat mă cert,ce valoare dacă nu am un nume?..sigur caut iar o explicație și ca să închei că o să înșir toate citatele cu ducere la nebunie pe aici,mi se transmite...”trebuie să fii genial sau nebun, ca să încerci să-ţi faci un nume într-o lume a numelor.”...cum genială nu sunt nici nume nu am,intru în normal,bucuria mi-a trecut..cenușiul din jur devine parcă mai cenușiu dar, răsuflu ușurată... sunt o ființă normală...că până la urmă, depresia devine o stare normală într-o lume,nebună,nebună..de legat...


marți, 30 septembrie 2014

despre gafe....



Am constatat că am  şi eu o calitate între ghilimele fie vorba..Sunt maestră în gafe..Gafele sunt scăpări ale firii noastre făcute,ori din indolenţă,ori din sinceritate,precum copii care nu ştiu să se ascundă în spatele unor măşti,ori din prostie...sigur că raporatat la mine,în afară de indolenţă pot intra în oricare categorii enumerate..depinde însă de cine mă judecă..în anumite momente însă cred că nici cel mai dur judecător nu m-ar judeca aşa cum o fac eu despre mine..Încerc regrete greu de înăbuşit aducându-mi aminte de cuvinte scăpate fără voie urmare a primului impuls,sau poate le-am rostit cu voie crezând că astfel lămuresc eu o situaţie la acel moment..Sigur consider nici că nu-i nici o nenorocire în a-mi cere iertare,şi când constat că nu mai foloseşte la nimic,iar îmi pun cenuşe în cap......uenori se întâmplă ceva neaşteptat..persoana respectivă ori nu te bagă în seamă  şi mirată întreabă:dar pentru ce ,întărind,chiar nu am de ce"..Sau ,te-ai ales cu o caracterizare nu prea plăcută,sigur nu afişată,pe care cu greu o mai poţi restabili în favoarea ta...şi de regulă ţi-ai luat adio şi n-am cuvinte de la acea persoană după ce constaţi că datorită gentileţii ţi-a răspuns puţin distrat.."a,când?, zău, nici nu am băgat de seamă"..Partea proastă e că ,posibil chiar să aibă dreptate iar eu ca proasta să mă fi demascat aducând în discuţie o întâmplare mai veche şi...evident, m-am lipit!..sigur, nu de admiraţie ci de distanţare..Concluzia este cea firească pe care am constatat-o de ani de zile..conform zicalei ,"dacă tăceai filosof rămâneai "mi se pare cea mai de folosit în orice situaţie..tăcerea..cum se mai spune, tăcerea e de aur...dar ce te faci  cu cei care te provoacă?..pentru că am întâlnit persoane atât de insistente în a te provoca de nu poţi să te ţii de principii oricât ai dori....eu deh,conform zodiei mele cea a taurului(sigur mai există şi un ascendent pe care nu mi l-am aflat vreodată cel care mă detaşează de această zodie în multe aspecte ale caracterului meu),dar principalul este f. elocvent..ca şi taurul sunt f. calmă,ca şi tăuraşul aeriană uneori,dar ca şi respectivul gen,să nu văd roşu în faţa mea..că m-am dus!..mă arunc înainte exact ca boul în multe situaţii şi evident ies "învingătoare",adică aut din arenă ,însângerată şi ,toreadorul victorios..eh am făcut şi eu o metaforă dar ,dacă şi acum e gafă măcar o fac pentru mine:)..că azi ,nu de fapt ieri, am făcut o gafă faţă de cineva şi mă tot gândesc ce atitudine să iau..cum să dreg busuiocul..de fapt mai bine tac..chiar dacă nu ştiu şi dacă mă ţin de cuvânt..depinde cât de" roşu" mi s-a prezis din astral:)..hai să avem o zi bună că de cele rele,cred că ne-am cam săturat..bună dimineaţa!


joi, 5 decembrie 2013

un an...:(


un an..a trecut un an de cand cuvintele nu mai au rost..un an in care drumul vietii noastre a luat sensuri diferite..un an in care am ratacit printre amintiri încercând sa patrund dincolo de vălul misterios al vietii si al mortii..un an în care am sperat ca trăiesc un vis din care sa ma pot trezi si sa reiau firul vietii de unde s-a întrerupt..un an in care  vis imi pare ca ne-a fost viata toata..un an in care lumea pentru mine nu mai e cum a fost..un an în care ramasă singura pe stanca sorţii inconjurata de furtunile vietii,am urmarit cu privirea corabia destinului care te-a luat spre o directie necunoscuta din pacate şi fara de intoarcere.....un an..a trecut un an....iar visele-mi se sparg de tarmul vietii pierzandu-se in spuma timpului..un an in care am trait infernul  zilelor apuse si am oscilat intre a fi sau a nu fi..un an in care plansul nu a fost alinare ci supliciul unei pedepse pe care fiecare dintre noi o primeste si o traieste inca de la nastere....neintelese sunt caile domnului neintelese sunt patimile vietii...a trecut un an si cati or sa mai treaca ratacind pe drumuri nestiute pana la marea reântâlnire,dacă şi există aşa ceva..un an..atât a trecut...dar mie-mi par zeci în tăcerea care mă-nconjoara,cu sunetul mut al unui telefon de la care tot aştept un semn,la uşa casei care se deschide dar nu pentru tine...un an...off!



luni, 20 mai 2013

remember....


ce pot să mai spun ,ce pot să mai scriu,când de şase luni de zile trăiesc parcă o altă dimensiune..când după şase luni de zile,nu ştiu de sunt moartă sau sunt vie..când după şase luni de zile,doar vântul mi-a rămas prieten şi o mare  însingurată,care asemeni mie,aparent liniştită,îşi sparge valul, uşor, de ţărm ,spre a nu deranja pe nimeni,dar în adâncul ei,o lume clocoteşte...deasupra cerul al cărui senin albastru s-a estompat în umbra norilor ce negri se adună şi în jur e doar tăcere..dar privirea mea străpunge dincolo de nori,unde eşti tu şi, câte cuvinte nespuse valsează pe portativul gândului asemeni unor note muzicale ce compun o simfonie!..amestec note,game şi solfegii în volbura sufletului meu,mai toate ,amintiri,vorbe,conversaţii,divergenţe şi nu pot să cred că a fost atâta timp între noi...timp în care, am luptat să-l folosim de parcă am fi trăit veşnic,iar el ne-a separat brusc fără explicaţii destinul în două...cer şi pământ,zi şi noapte,apă şi nisip,pustiu la nesfârşit..."tot ceea ce nu este veşnic,este veşnic inutil",spune un citat..inutil este şi timpul meu,veşnică-i tăcerea ta,doar viaţa merge înainte şi în urma noastră rămân doar cuvinte...cuvinte pe care uneori le-am scris pe nisip alteori în piatră..cam asta-i viaţa noastră toată..




luni, 31 decembrie 2012

LA MULŢI ANI!.......



câteva rânduri în această zi de sfârşit de an....mulţumesc din suflet tuturor celor care au fost alături de mine cu gândul,cu sufletul în aceste momente deosebit de grele prin care trec!.....
noul an ce vine , să vă aducă mult mult noroc în toate..pentru că norocul este sarea în bucate..fără de noroc nu ai nici sănătate,nici realizări nici iubire..aşa cred eu.....aşa am observat eu din experienţa mea de viaţă...de aceea vă doresc din tot sufletul să aveţi parte de  munţi de noroc şi de sănătate ,ptr.că aşa veţi avea parte şi de împlinirea a toate dorinţelor pe care le purtaţi în suflet şi în gând..
să aveţi o primăvară veşnică în suflet şi,fiecare zi să vă fie sărbătoare!
mulţumesc mult că existaţi...
vă îmbrăţişez cu  multă iubire!
 LA MULŢI ANI!



duminică, 9 decembrie 2012

La adio tu!....soţului meu:(


s-a închis şi ultima pagină a unui destin..un destin pe care l-am trăit alături de EL peste 30 de ani de viaţă...o viaţă cu bune şi rele ,cu împliniri şi dezamăgiri,dar niciodată separaţi..au rămas în urmă doar amintiri ,multe frumoase,dar ultimele ,ce  nu se vor şterge din suflet niciodată...,4 ani de suferinţă,chin,speranţă,luptă cu boli nemiloase şi multe multe lacrimi....cu un sistem sanitar infect..cu oameni fără scrupule cu suflet de hiene,care nu au alt gând decât să profite de pe urma unui om în suferinţă.....toate fac parte din finalul unei vieţi care s-a dus...m-a părăsit  jumătate din sufletul meu..am rămas singură într-un pustiu. fără orizont....cu alţi ochi de hiene şi şacali ce stau la pândă ,în a specula în favoarea lor orice i-ar avantaja....un gol şi o cetate fără ziduri  ..amintiri,regrete şi,o mare durere ce poate va trece,poate nu,dar în mod sigur va rămâne veşnic o umbră aşternută pe soarta mea..
Adio dragul meu..acolo unde eşti să-ţi fie bine!....
Adio!:((((

                 

luni, 18 iunie 2012

fără titlu....

să ne înţelegem!..nu pot să rămân într-o relaţie,fie ea de prietenie sau altcumva,alături de cineva care nu ţine cont decât de interesele sale..de o persoană pe care nu o interesează decât ceea ce fac eu pt.ea şi nu ce ar putea face şi ea ptr.mine..de o persoană care-mi despică cuvintele în patru şi le interpretează cum doreşte ea şi nu cum de fapt le exprim eu.....de o persoană care, imediat ce I SE PARE, că nu mai este importantă în ochii mei,se crizează aruncându-mi în faţă vorbe încărcate de furie şi reproş neascultând motivele mele..o persoană care are impresia despre mine,deşi nu-i cer nimic ,că tot ce fac,sau am făcut  ptr.ea este doar dintr-un interes..o persoană care-mi acuză prietenii mei de falsitate,după ce i se răspunde de către aceştia la apel, de 10 ori şi a 11-a oară îşi mai văd şi de treburile lor..sau desfidând pe cei cu care eu comunic,sigur nu în ideea că vezi doamne eu aş fi superioară lor[de unde atâta,doar se ştie proverbul"cine se aseamănă,se adună,"]ci doar că nu o elogiează pe ea...o persoană care clar în ochii ei sunt o falsă,o ingrată,un nimic,evident a 11-a oară când ptui fir-ar să fie mi-am văzut şi eu de problemele mele o dată....şi mi-o aruncă nedisimulat cu aşa cuvinte sau sinonimele acestora...încerc să mă justific ,orice argument trece pe lângă urechea sau înţelegerea ei...ptr.că dânsa este o orgolioasă..iar în DEX ştim cum se definesc orgolioşii,da?..:"„Părere foarte bună, adesea exagerată şi nejustificată, despre sine însuşi, despre valoarea şi importanţa sa socială; îngâmfare, vanitate, suficienţă, trufie." ..aşa cum citeam şi pe blogul cuiva ce făcea o disertaţie pe această temă,"orgoliosul e cel care se cunoaşte cel mai puţin pe sine şi îi place compania oamenilor care îl flatează. Nu suportă să fie contrazis.  E atât de plin de el, încât orice tentativă de a-l lămuri într-o problemă, va fi sortită eşecului...orgoliosul se recunoaşte după felul în care vrea, în orice împrejurare, să aibă dreptate şi să le arate celor din jur că ei, de fapt, greşesc. Vrea să dea impresia că numai el poate fi singurul deținător al adevărului...orgoliosul  nu ştie cine este cu adevărat, el este doar ceea ce se crede că este, de aceea cu greu va accepta să se schimbe vreodată. El nu ştie să fie recunoscător şi nici să ceară iertare dacă a greşit..."am încheiat citatul..
prin urmare de astfel de persoane ,oricât le-aş admira persoana sau inteligenţa,mă detaşez brusc definitiv şi iremediabil,fără alte explicaţii din moment ce pe cele anterioare nu mi le-a înţeles,..ptr.că aşa se întâmplă în viaţă,atunci când pui prea mult suflet în ce faci ptr.cineva,fără să ceri nimic la schimb,celălalt ajunge să creadă că este mult deasupra ta şi-şi poate permite orice şi oricând să te calce în picioare.....acesta le este caracterul..vorba lui Cicero,:
"caracterul fără inteligenţă poate multe,inteligenţa fără caracter nu valorează nimic"punct!. 



duminică, 17 iunie 2012

ca-n viaţă:)...

ce bine este în viaţă,să ai un prieten puternic..,te simţi domne , în siguranţă!....


..aoleu,dar ăştia ce au cu mine?..tocmai când mă bazam şi eu că are cine să mă apere..şi se mai dau unii prieteni!...ştiam eu că la greu trebuie să mă descurc singură..aşa că, aplicăm varianta ştiută....o fi ea fuga ruşinoasă,dar chiar că-i sănătoasă....miauuu!!1....:))))...

....................





luni, 11 iunie 2012

matinal...


inspir cu nesaţ parfumul teilor ce mi-a inundat camera dis de dimineaţă şi stau la sfat cu cafeaua-mi aburindă gândind la...cai verzi pe pereţi eram să spun:)...nuuuu,caii verzi s-au dus,au rămas pereţii....calculatorul îmi arată că temeperatura casei la ora asta este de 16 grade şi mă prinde apatia când mă gândesc că după ora 9-10 aerul devine de nesuportat..deh,vară!...alegerile s-au încheiat..nu am fost la vot ptr.că ştiam deja rezultatul doar privindu-i în zilele dinainte de votare,pe foştii-actualii aleşi locali la mine în zonă...jocul le-a reuşit,mă rog iar alţi 4 ani de scormonit şosele de indicaţii preţioase în a ne face singuri ba acoperişul la bloc,ba instalaţiile la apă,ba vedem noi ce-o mai fi la iarnă,etc.etc,iar ei stând retraşi în turnul lor de fildeş,materializat prin bunăstarea ce şi-au consolidat-o pe naivitatea celor ce se mint singuri..că vorba aia,tranziţia nu s-a încheiat,da.ce serialul" tânăr şi neliniştit" s-a sfârşit?..sau dacă "dallasul"[în amintirea căruia am scris pe blogul secund un articol]s-a terminat la revoluţie,iată că se reia din nou la cererea ,desigur, a te-le-spec-ta-to-rilor!!!!....mă rog interese comerciale..interesul meu care e?..nici eu nu ştiu..că deja saturată de ani de zile cu dansul ăsta ce se reia la nesfârşit"bătuta pe loc"în susţinerea celebrei expresii,"aceeaşi mărie cu altă pălărie",mă gândesc totuşi să-mi cumpăr şi eu o pălărie deşi nu sunt fana acesteia,dar măcar să nu zic că nu schimb şi eu ceva în viaţa mea..ha,ha,ha!...haz de necaz,cu alte cuvinte..bine că mai avem cuvinte..apropo!..eu atâta risipă de cuvinte ca de la 89 încoace parcă nu am mai întâlnit..se vorbeşte de dragul verbului a vorbi...să mai spună cineva că românul nu ştie "gramatecă"..cu matematica e jale că sigur se cam încurcă operaţiunile şi tot în jurul împărţirii se învârt toate, vorba lui Şeicaru,"viaţa-i viaţă,banu-i ban..om bogat sau simplu cetăţean..."..dixit!..


sâmbătă, 31 decembrie 2011

revelion:)......

mai e doar un pas...bine cei din Australia deja l-au făcut:)...eu mă pregătesc să plec..să petrec bieneânţeles,însă cum am o mică pauză de start,am trecut pe aici,am ascultat un vals,am luat o porţie de minunată poezie în loc de tortul festiv,desigur poezia sufletelor ce la ora aceasta stau în faţa micilor ecrane ale pc-urilor ,concurente micilor ecrane de tv.şi nu am putut să nu-mi las,să las un gând înainte de a reveni acasă..la anul:)..bine că nu şi la mulţi ani..adicălea să mă rătăcesc taman acum de turmă:)..gata..iar am vorbit mult,deşi nu mi-am propus,dar prea mi-a plăcut acest clip ,pentru a nu-i dedica ceva rânduri rupte din gânduri şi a vi-l dedica vouă celor ce vă pregătiţi de acest eveniment..
LA MULŢI ANI...şi o invitaţie la vals!:)

joi, 29 decembrie 2011

LA MULŢI ANI ..2012!..

Gata,moş crăciun a plecat luând cu el traista cu vise şi a rămas să ne gândim, că iată o a doua ceritudine în afară de cea a morţii este că şi la anul acesta va sosi,să împartă daruri şi bucurii,bine doar ptr.unii şi mai mult ptr.copii:)..acum... trecând la lucruri mai serioase,sigur numai mâine nu-i poimâine şi anul se înoieşte sau se iveşte,cu ce?..depinde ptr.fiecare…în general nu-mi place să fac bilanţul unui an ce a trecut nici retrospective ,când cel mai sănătos este să mă gândesc la frumuseţea unei zile în care pot să fac ce vreau..să merg undeva,să stau acasă sau să primesc musafiri...mă gândesc însă că de-a lungul timpului la cumpăna dintre ani,iluzia şi speranţa sunt reginele globului pământesc..nu e om să nu se bucure că a mai trecut un an şi nu e om să nu spere că cel în care  intră va avea mai multe împliniri..nimeni însă nu ştie ce-i rezervă destinul,care e prezent şi care în momentul în care se destupă şampania,sau se chiuie pe bulevardele marilor capitale ale lumii, când focurile de artificii dau foc cerului,el ţese scenarii din care pe unii urmează să-i elimine pe alţii îi mai amăgeşte şi doar unora în număr infim îi răsfaţă cu darurile de nepreţuit ale vieţii,sănătate iubire şi ascensiune profesională...iată un triunghi al bermudelor metaforc în care toţi am dori să ne pierdem...dar ptr.că după cum spuneam nu vreau să mă mai gândesc la ce mă aşteaptă în noul an că după ce semne am eu ptr. mine  acesta va fi "naşpa"rău vorba celor mici,totuşi  trăiesc clipa[carpe diem!... şi o trăiesc literar ,având în vedere că această expresie face parte din versetul "Carpe diem, quam minimum credula postero" în traducere "culege ziua de azi şi fii cât mai puţin încrezător în viitor".:)]prin urmare abia aştept să fac un tort plin cu ananas ciocolată şi frişcă din care voi savura o felie generoasă,poimâine  la 12 noaptea ,alături de un pahar cu şampanie de piersică "Angelli" că asta-mi place mie..bine,nu-i şi din cea mai preţioasă,dar" io" fiind un om obişnuit din pătura maselor cărora li se potriveşte expresia "vrabia mălai visează",consum ce am amintit şi precum don quijote o să mă cred la cine ştie ce castel..bla,bla,bla,bla,bla....toast....gata l-am ţinut!..şi nici măcar nu am spus ce am vrut..pentru că vreau să mă las în voia iluziei devenind adepta devizei," fericirea înseamnă să priveşti mereu înainte,niciodată înapoi"...chiar dacă înaintea mea eu am gropi prin care calc,sau prăpastii de ocolit... ce mai contează...,ţinem cont de ce au spus marii filosofi..cam lung discursul,aproape că prindem anul nou citindu-l,de aceea vouă prietenilor şi vizitatorilor mei virtuali,vă doresc un an 2012 cu magnifice împliniri,cu sănătate că-i mai bună decât toate dar şi cu bani,că nu strică!:)
LA MULŢI ANI!...



mesaj

toate articolele postate sunt inspiraţie şi creaţie proprie.. de aceea e bine să nu plagiaţi şi ,dacă totuşi o faceţi,adăugaţi vă rog o trimitere la sursă..nu am să invoc drepturile de autor,deoarece eu cred în justiţia divină şi nu în cea umană:).. imaginile însă sunt luate de pe net,iar cele cu drepturi de autor au înscrise pe ele situl respectiv..pe această cale mulţumesc mult tuturor creatorilor acestora..
-

Totalul afișărilor de pagină

Image du Blog joliscoeurs.centerblog.net
Source : joliscoeurs.centerblog.net sur centerblog.